Am parcurs şi variantele ceva mai complete ale stenogramelor din dosar, am citit şi alte opinii interesante – Tolontan a taxat foarte bine aberaţia lui Bulai, Obae a pus corect problema surselor jurnalistice şi relevanţa lor în faţa unor procurori zeloşi. Am rîs de argumentul Turcescu, şi am savurat corectura mişto de pe jurnalismonline. Să mai subliniem cîte ceva.
Cît de răspîndită e filozofia dictatură-pe-banii-mei? Cîţi dintre oamenii cu bani chiar înţeleg mentalităţi de tip Buffet, adică ştiu că manipularea capitalului aduce şi o responsabilitate imensă, copleşitoare. Cîţi dintre dvs. nu cred că banii impun dictatură în mod firesc? Cîţi angajaţi nu-şi clonează şefii în menatalităţi deşi conturile lor sînt simţitor diferite? Am mai zis-o, Vîntu e un pion, nu m-ar fi îngrijorat dacă n-ar fi fost vocea reprezentativă a unei majorităţi burgheze româneşti, una de tip nou, managerialo-funcţionărească.
Stenogramele sînt fotografia – incorectă din punct de vedere al procesului de justiţie -, dar precisă a mentalităţii de corporaţie. O filozofie agresivă în faţa căreia ne vom mai mira încă mult şi bine cît de nepregătiţi am fost. Şi ne vom mai mira încă mult şi bine cît de corupţi am fost de ea. Fac o paranteză simpatică – declaraţia de acum cîteva zile a măreţului şef al Formulei 1, Bernie Ecclestone, din guardian:
Ecclestone has never worried much about public opinion. Did he lose any sleep last year after describing Hitler as a politician who was “able to get things done”? “Not at all. I knew what I meant.”
His apparent endorsement of Hitler was, he explains, an expression of his belief in dictatorships. “Absolutely. I get myself into so much trouble when I say these things but I don’t think democracy is the way to run anything. Whether it’s a company or anything you need someone who is going to turn the lights on and off. We had Mrs Thatcher a
