Mulţi dintre copiii din ziua de azi n-au văzut în viaţa lor un clasor. Ştiu doar despre timbrul nu prea arătos, de pe scrisoare. Înainte de ’89 însă aproape toţi tinerii şi chiar unii adulţi aveau colecţii de mărci, care de care mai frumoase şi mai valoroase.

Sunt puţini cei care au păstrat până acum clasoare cu timbre. Le-au aruncat, când li s-au desprins foile, ori s-au gândit că nu le mai trebuie la nimic. Odată cu ele au pierdut însă şi o parte din amintiri. “Erau multe centre filatelice înainte, iar pentru noi colecţionarea timbrelor era una din puţinele distracţii. Era o pasiune, ca un microb care punea stăpânire pe tine de la primele timbre cumpărate”, ne-a povestit Florian (34 de ani).

A început să colecţioneze timbre din clasa I şi de atunci a strâns sute de exemplare: serii care omagiau linii aeriene, fluturi, trenuri, Olimpiade, campionate de fotbal, misiuni spaţiale. “Dădeam între 15 şi 50 de lei la filatelie pe o serie de timbre, aşa că nu prea îmi convenea să fac schimburi. De la Poştă nu cumpăram, pentru că erau ştampilate şi nu valorau nimic. Cele mai tari erau coliţele, acele timbre lipite între ele”, a rememorat Florian.

Acum le poţi lua doar de la târguri

Această pasiune le ocupa copiilor şi adolescenţilor chiar şi două ore pe zi, pentru că aveau grijă să le grupeze pe serii, pe ani sau pe ţări. Acum găseşti cu greu un centru filatelic, iar dacă vrei să-ţi completezi colecţia, singura şansă o reprezintă târgurile filatelice, organizate rar de cei ce au rămas fideli timbrelor.

Citiţi mâine povestea singurului sportiv care l-a sfidat pe Valentin Ceauşescu