Rodica Popescu Bitănescu nu este numai o actriţă de succes, ci şi un dramaturg care, în numai zece ani, a semnat trei piese de teatru jucate de fiecare dată cu casa închisă. Sursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANŢU
A debutat ca autor de texte dramatice în 2002, cu o comedie, "Cinci femei de tranziţie", a continuat în aceleaşi tonuri vesele, un umor care ne duce cu gândul la Tănase şi la "Cărăbuş", cu "Încă-i bine" iar, recent, a adus pe scenă, într-o manieră comico-romantică, cele două lumi, în piesa "Viaţă de cimitir".
Într-un interviu acordat EVZ, dramaturgul şi actriţa Rodica Popescu Bitănescu vorbeşte deschis despre cum se face teatru în România, despre generaţiile tinere de actori, despre provocări şi piedici într-o profesie care, în afară de talent, impune şi disciplină.
EVZ: Cum este "Viaţa de cimitir"?
Rodica Popescu Bitănescu: Chiar dacă titlul este şocant, această piesă, o comedie romantică, este diferită de celelate care îmi aparţin prin aceea că primele două sunt un fel de piese de conversaţie, scrise în clasicul stil de teatru englezesc, iar aici am încercat să abordez cele două tărâmuri, al viilor şi al morţilor, şi de aceea am ajuns pe un teren imaginativ, care îmi dă ocazia să spun foarte multe lucruri. Pentru că între vii şi morţi există aici o interacţiune, iar ei discută despre orice, de la probleme în dragoste, probleme de trădare sau istorice, despre viaţa de dincolo, cum am visa noi sau ce am spera să fie.
Am jucat acest spectacol, a cărui premieră bucureşteană a avut loc pe 4 octombrie, în foarte multe oraşe din ţară şi succesul a fost imens. Nu mi-am imaginat ca dintr-o dată piesa să prindă atât de bine. Oamenii au o dublă curiozitate: o dată vin pentru titlu şi apoi pentru subiect, pentru că lumea este foarte interesată de viaţa de dincolo.
Nimeni nu s-a întors de acolo să povestească, este ad
