- Programul de Înnoire a Parcului Naţional Auto -

E joi seara. După o zi obişnuită de lucru, telefonul sună şi o voce răguşită mă întreabă: „În seara asta mă duc să cumpăr unul, eşti dispusă să vii?“. Pentru moment ezit, gîndindu-mă la ora tîrzie, însă curiozitatea de a asista la „tranzacţie“ mă determină să accept. Pe drum am senzaţia că nu mai ajungem niciodată la destinaţie şi în mintea mea deja încep să se contureze o serie de scenarii. După două ore de mers pe străzile întunecate şi adresînd întrebări la care nu primesc răspuns în privinţa locului unde e stabilită întîlnirea, ajungem în parcarea unui complex comercial din Bucureşti. Am sentimentul participării la o afacere ilegală, nu e chiar Scarface, dar parcă e pe-aproape. Ne oprim în spatele parcării (locul unde sînt verificate actele), cînd pe fundal se aude vocea vînzătorului repetînd cu indignare: „Dom’le, eu nu sînt bişniţar! Ia-l cu încredere!“. Cei doi bat palma, banii sînt plătiţi, iar tichetul ajunge în posesia unui nou „proprietar“, însă nu pentru mult timp deoarece bucata de hîrtie este repusă în circuit prin repetate operaţii de „vînzare/cumpărare“, pînă în momentul în care, în sfîrşit, este folosită pentru achiziţionarea unui nou autoturism. Episodul descris ajunge să fie aproape asemănător pentru traiectoria fiecărui voucher emis prin Programul de Înnoire a Parcului Naţional Auto. Puse cap la cap, secvenţe aproape similare de „vînzare-cumpărare“ conturează scenariul Programului Rabla 2010.

Antreprenoriat cu vouchere

În primăvara lui 2010, fiind în căutarea unui subiect cu potenţial de cercetare, am primit sugestia analizării Programului de Înnoire a Parcului Naţional Auto. Iniţial urmăream să mă axez pe identificarea biografiilor sentimentale construite din prisma proprietarilor de maşini care s-au despărţit de autoturisme. Pînă să ajung însă la Poarta Remat, am fost întoar