Să facem o pauză de stenograme şi de caricatură politică. Şi să facem politică pe bune. Cu un tip de-a dreptul fresh, Boris Kagarlitsky, necunoscut în spaţiul românesc, un intelectual de vîrf în Rusia.

Lăsaţi deoparte etichetele de “radical” şi celelalte tîmpenii şi savuraţi un discurs interesant articulat, plin de provocări, de trucuri subversive, de teorie brici. Am selectat o porţiune din interviul acordat pentru criticatac care mi se pare esenţială: cea în care atinge problema schimbării relaţiei dintre producţie şi dreptul de proprietate. A, şi ca să fie scandalul definitiv, am inclus şi pasajul în care spune că proiectul comunist e foarte actual.

Proiectul comunist este mai actual ca niciodată, întrucât fără el nu se poate intra în epoca postindustrială reală. În deplin acord cu ideea lui Marx despre contradicţiile puterilor productive şi a relaţiilor de producţie, observăm că tehnologiile informaţionale nu se prea înscriu confortabil în tiparele legăturilor de proprietate, specific burgheze, folosirea acestora este deformată, se reduce la structuri corporatiste şi la logica profitului. Întreaga discuţie despre „piraterie” şi „proprietatea intelectuală” oglindeşte de fapt esenţa îmbătrânirii capitalismului ca societate, care nu poate convieţui cu noile tehnologii tot de el generate, precum şi cu posibilităţile multiple oferite de acestea. Cu toate acestea, rămân nesoluţionate alte contradicţii rămase reziduale, dintr-o perioadă anterioară, pre-capitalistă. Ar fi hilar, în duhul lui Kautsky, să încercăm să soluţionăm această situaţie eşalonat, în etape. Experienţa lui 1917 a demonstrat – şi asta este lecţia ei majoră, că saltul spre viitor, anume tentativa creativităţii sociale inovatoare face posibilă depăşirea bolilor devenite endemice şi a contradicţiilor, rămase moştenire din trecut. În acest sens, deschiderea ideii comuniste spre folosirea co