Conform rezultatelor unui sondaj publicat zilele trecute în presa centrală, 76% dintre români vor ca prim-ministrul să fie ales direct de electorat, 12% cred că şeful Guvernului ar trebui ales de parlamentari, iar 7% consideră că ar trebui desemnat de preşedintele României. În acelaşi timp, 96% dintre români cred că preşedintele României trebuie ales direct de cetăţeni.*
Sînt, de mulţi ani, susţinătorul ideii că României i-ar face mult bine un sistem constituţional similar celui american, în care vîrfurile celor trei puteri să fie, într-un fel sau altul, desemnate prin vot popular – poate doar vîrful puterii judecătoreşti urmînd să fie desemnat prin vot parlamentar. Deşi, ideea unui preşedinte al Înaltei Curţi ales, dintre judecătorii acestei respectabile instanţe, de către popor, o dată la cinci ani, poate că nu ar fi chiar de neluat în discuţie.
DE ACELASI AUTOR Ambasadorul Poveste de Crăciun România altfel. Impresii Răzbunare şi pace În orice caz, desemnarea prin sufragiu a celor care conduc puterile în România ar trebui să producă, imediat, două consecinţe. Prima: relaţia dintre puteri s-ar limpezi. Ar fi foarte clar cine personifică puterea legiuitoare (parlamentarii), cine personifică puterea executivă (şeful Guvernului) şi cine personifică puterea judecătorească (magistraţii Înaltei Curţi, dar şi judecătorii altor instanţe care, la rîndul lor, ar putea fi aleşi de către comunităţile în care îşi exercită competenţele teritoriale). Această clarificare a relaţiilor dintre puteri, însoţită eventual de introducerea incompatibilităţii între calitatea de parlamentar şi cea de membru al Guvernului ar da vigoare întregului nostru sistem instituţional şi i-ar da legitimitate în toate componentele sale. Mai mult decît atît, puterile s-ar însănătoşi regăsind trăsăturile socotite drept esenţiale pentru democraţie în literatura clasică: separarea, egalitat
