As fi vrut sa vorbesc serios despre Parlament. Este institutia nr.1 a Romaniei. Dar nu ma lasa parlamentarii. Cei care se lasa condusi cu degetul.

Nu stiu cat de atent se lucreaza in comisii. Gandesc ca nu extraordinar, de vreme ce nu exista lege de la Dumnezeu care sa nu fi fost amendata cel putin o data si pana la 100 de ori (legile invatamantului si fondului funciar).

Intuiam, de asemenea, ca bantuie plictisul naibii in plen si aproape mereu un aer de vacanta sau de motaiala. Dar sa votezi la semnul liderului, comanda la mine, deget in sus, deget in jos, la asta nu m-as fi asteptat vreodata.

Faci atata risipa de bani la alegeri, cu leafa, suma forfetara si cazare ca, deh, obrazul subtire cu cheltuiala se tine, pentru ca, dupa aia, sa fii ce? Un fel de automat de vot? Platit, s-ar numi tonomat. Vorba domnului Basescu: bagi fisicul, alesul canta ce-i ceri.

Tot cu un deget in jos s-a produs si cel mai mare masacru din istoria crestinismului, printre primii adepti ai apostolului Petru. Nu avem, deci, nici macar meritul de a fi inventat roata.

Banuiesc insa ca romanii nu se simt extrem de confortabil pentru faptul ca ingrediente din viata lor sau de care depind masa lor, serviciul lor, viitorul copilului sunt hotarate cu degetul!

La o asemenea gafa, sa pretinzi ca ai adoptat o lege gresit, din cauza ca liderul de grup a incurcat josul cu susul, orice om s-ar fi bagat sub pamant de rusine. Oricine, mai putin parlamentarii Puterii. O urma de jena am vazut la Mircea Toader. Avea si de ce. Domnia sa este detinatorul degetului cu putere legislativa. Si nici n-a prezidat Roberta Anastase sedinta. L-ar fi salvat la numaratoare...

Raluca Turcan i-a solicitat lui Toader demisia de la sefia grupului PD-L din Camera Deputatilor. Tafnoasa atitudine. Prompta, dar nu si la obiect. Fiindca nu plecarea