● Alex Tocilescu, Standard, Editura Paideia, 2009.
● Paul Doru Mugur, Psihonautica, Editura Curtea Veche, 2009.
După volumul de povestiri Eu et. al (Editura Polirom, 2006), ajuns notoriu cîţiva ani mai tîrziu în emisiunea lui Mircea Badea în urma unui destul de comic scandal cauzat de cîteva povestiri cu limbaj explicit, şi Carne crudă (Editura Brumar, 2008), un porno-roman fără pretenţii literare, dar scris cu naturaleţe şi cu umor, prozele din Standard, chiar dacă destul de inegale, vin să contureze profilul de scriitor umorist, ingenios şi nonconformist al lui Alex Tocilescu.
DE ACELASI AUTOR Bilanţ 2012 Cel mai rapid roman din lume Conjuraţia Eminescu (II) Inocenţa. Roman & muzeu Ca şi în volumul de debut, cele mai multe dintre povestiri sînt un fel de satire/sketch-uri/parodii punk sau farse parabolice în care comicul de situaţie şi umorul sec alternează cu derizoriul şi absurdul, iar violentul cu pornograficul. Textele sînt, din acest punct de vedere, destul de „impure“, hibride, Alex Tocilescu avînd abilitatea de a încrucişa genurile minore şi în a obţine efecte comice diverse din manipularea limbajului, a temelor şi a convenţiilor narative. De aceea, ecourile pot veni deopotrivă dinspre Harms („Demolarea Doamnei Paraschivescu“, de pildă), dar şi dinspre Calvino (în „Cioburi de cavaler“, un cavaler îndrăgostit se mutilează în luptă pentru a cîştiga inima unei prinţese) sau dinspre Woody Allen (în „Radio Activity“, un producător de film difuzează în toată lumea, cu ajutorul unei staţii de radioemisie speciale, un fals discurs pacifist al lui Dumnezeu; iar în „Fi-miu“, un tată îngrijorat îl invită pe Jack Kerouac la cină pentru a-l convinge pe fiul său de calitatea îndoielnică a literaturii beatnicilor). Deseori comicul ţine şi de stilistica relatării: „Am deschis un ochi şi am căutat cu el ţigările“, „Marin Preda (nu, nu scriitorul, alt