”Traian Băsescu rămâne prietenul jurnaliștilor onești, chiar și al celor care îl critică”. Afirmația îi aparține chiar consilierului prezidențial Sebastian Lăzăroiu și a fost făcută în cadrul unui interviu acordat pentru ”Q-Magazine”. Inițial, am zâmbit. Probabil, includerea presei în cadrul ”vulnerabilităților” la adresa siguranței naționale a României este doar un semn de prietenie din partea președintelui pentru jurnaliști.

Altfel, Sebastian Lăzăroiu nu pare să știe, că între jurnaliști și președinte, ori între jurnaliști și politicieni nu e necesar să existe o relație de prietenie. Desigur, relațiile personale, inclusiv de prietenie, nu pot fi excluse între politicieni și jurnaliști (atâta timp cât fiecare își vede onest de jobul lui, iar amiciția nu influențează acțiunile lor profesionale).

Dar ce m-a distrat la culme în interviul acordat de Lăzăroiu pentru ”Q-Magazine” au fost aprecierile sale referitoare la reformarea politicienilor autohtoni: ”Nu pot totuşi să nu constat că dacă în clasa politică au fost multe schimbări în bine în ultimii 10 ani, în presă lucrurile merg spre rău. Aş zice chiar că politicienii s-au schimbat în bine mai repede decât cei care au făcut presiuni legitime asupra lor să se schimbe, şi anume jurnaliştii. E paradoxal, dar clasa politică e acum cu un pas înaintea presei din punct de vedere al mentalităţilor democratice”, a spus Lăzăroiu.

Cea mai recentă dovadă legată de ”mentalitățile democratice” ale politicienilor români este cea relevată de votul din această săptămână în cazul proiectelor de legi care privesc reducerea TVA la alimente și neimpozitarea pensiilor mai mici de 2.000 de lei. Dacă pentru domnul Sebastian Lăzăroiu să votezi după cum îți dictează (și îți face semn cu degetul, în sus sau jos) liderul de grup parlamentar, înseamnă ”mentalitate democratică”, atunci avem o gravă problemă legată de înțelegere