Toamna anului 2010. Camera Deputaţilor, România. Într-o scurtă perioadă, în acest for important al Parlamentului de la Bucureşti se petrec două fapte uluitoare. Prima, se fură pe faţă votul într-o lege organică, cea privind pensiile. O ţară întreagă vede infracţiunile săvârşite în noaptea de 15 septembrie.
Nici o consecinţă legală şi penală. Totul este acoperit de regim, care se plasează astfel în afara democraţiilor europene. A doua, o majoritate uluitoare votează reducerea TVA pentru alimentele de bază la 5% şi neimpozitarea pensiilor mai mici de 2.000 RON. Treziţi din buimăcia şi prostia specifice lor, reprezentanţii puterii actuale s-au luat cu mâinile de păr. Au spus nici mai mult, nici mai puţin: "A fost un vot greşit". Păi, cum aşa? Din cei peste 100 de reprezentanţi ai puterii, nici unul dintre ei n-a avut creierul asupra sa când a votat? Înţeleg, poate fi o scăpare a unuia sau altuia, dar 100?!
Printre minţile luminate care au votat fără să ştie despre ce e vorba s-au aflat trei miniştri, unul şi unul: Elena Udrea, Gheorghe Ialomiţianu şi Nelu Ioan Botiş. Disperaţi de gogomănia pe care şi-au făcut-o cu mâna lor, mulţi dintre ei speră că preşedintele Traian Băsescu nu va promulga legea, încercând astfel să-şi protejeze gaşca de incompetenţi de consecinţele financiare ale deciziei. Votul gloatei PDL-iste e cu atât mai dramatic cu cât la Bucureşti se află zilele acestea delegaţia FMI. Ceea ce s-a decis în Camera Deputaţilor are un impact esenţial asupra angajamentelor României luate prin acordul cu FMI. Cred că Jeffrey Franks şi colegii lui de la Washington au rămas gură- cască la aflarea veştii. Se întreabă probabil cum negociază ei cu o putere legitimată de o majoritate ce generează fapte demne de Twin Peaks? (în traducere românească, Tu-i-în-pix...). Drama României de azi nu este dată doar de efectele devastatoare ale crizei economice
