Nu mai scriu, dom’le, nimic despre nici o iniţiativă legislativă. M-am săturat să comentez inepţiile unuia şi altuia, care cum se trezeşte vrea el să dea o lege a presei. Şi noi ne dăm de ceasul morţii, ca fraierii... Cam aşa dialogam cu mine însămi la ceasul marilor decizii (dimineaţa, în faţa oglinzii, cu periuţa de dinţi în mînă – acolo adevărurile grave se pot rosti în toată grozăvia lor). Mă răţoiam la oglinda care-mi întorcea un chip cu privire sastisită, cu un început de exasperare şi cu (vai mie!) spume la gură.
Şi-apoi, oarece îndreptăţire aveam. Căci cum ai putea comenta altfel decît în şagă, frivol şi uşure, o iniţiativă legislativă care trimite jurnaliştii la psiholog an de an, ca să se asigure poporu’ că cei care îi furnizează informaţiile sînt zdraveni la cap. Sau năzdrăvănia ailaltă, cu CNA-ul care dă licenţe la presa scrisă... Hai să fim serioşi!... E ca în snoava cu piatra, lacul şi înţelepţii.
Dar biruit-au gîndul (iar!), care s-a cutremurat cînd a pus lucrurile în perspectivă, trecînd de sila imediată. Căci, dacă e să tragem linie şi să adunăm, gîndul cel biruitor ar avea de ce să se sparie. În doar cîteva luni (de vară!), presa română s-a văzut trecută în strategia de apărare a ţării la „vulnerabilităţi“ ale statului (ca să fim riguroşi, cum şade bine, „campaniile de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului“), s-a văzut „autoreglementată“ pe Internet din iniţiativa unui parlamentar, în cooperare cu Biserica şi cu organizaţiile de protecţie a copiilor, „licenţiată“ de CNA şi trimisă la psiholog. Ba i s-a mai pus în cîrcă şi noutatea absolută a noţiunii de „semidelict“ – delictul săvîrşit fără rea intenţie. În tot acest timp, mogulii au continuat să se ţină de mogulisme: unul a recunoscut pe faţă că „a făcut lobby“ pentru suspendarea preşedintelui. Au fost revitalizate şi validate public, prin susţinere senato
