- Editorial - nr. 655 / 21 Octombrie, 2010 Romania traieste drama propriei sale aventuri. Decizia politica pripita, luata in anii '90, pentru revenirea in randul tarilor cu economie de piata, n-a fost urmata de masurile social-economice adecvate care sa-i faciliteze parcursul. Din contra, si intr-un domeniu, si intr-altul, s-a actionat ca la drumul mare, cu rea-intentie si fara discernamant. Imbatati de ocazia nesperata ce li s-a oferit, punandu-li-se tara pe tava, la picioare, fara nicio opreliste si fara nicio conditie, instinctul primar, puternic declansat, i-a facut pe exponentii noii puteri, incropite ad-hoc, sa uite minima conditie a menirii lor istorice. Ca urmare, ceea ce le-a venit lor in minte pe moment a fost scoaterea tarii la mezat si declansarea unei nemaiintalnite actiuni de impartire a avutiei acesteia, intr-o astfel de maniera in care sa le asigure succesul garantat suta la suta, nu numai la fraiele puterii, ci si la cele ale imbogatirii peste noapte. De la inceput, s-a actionat astfel, atat in vorbe, cat si in fapte, inca din primele luni ale noii epoci inaugurate, incat s-a dat impresia ca indivizii acestia, parca adunati de pe tarla in banca noii clase politice, si-au dat mana mai degraba sa o termine, adica sa o dezmembreze si sa o puna pe butuci, decat sa o modernizeze si sa o dezvolte, pentru a o oferi noii generatii intreaga si puternica, la un nivel de prosperitate si civilizatie adecvat. Desi o lege fundamentala a oricarei economii, indiferent de sistemul ei politic, pune in fata fiecarei guvernari primatul productiei materiale, pentru ca, daca productie nu exista nu pot exista nici repartitie, nici comert si nici consum, protagonistii nostri, de obicei absenti la cursurile elementare de economie politica, s-au gandit, in saracia mintii lor, ca pentru ei ar fi mai profitabil sa schimbe ordinea fireasca a lucrurilor, decretand ca cel putin