În mod paradoxal, chiar economişti de dreapta cu viziune ultraliberală foarte pronunţată spun că planurile de austeritate sunt cu două tăişuri. Ele introduc, e adevărat, disciplină bugetară. Pe de altă parte însă, măsurile de austeritate riscă să frâneze reluarea creşterii economice, ceea ce n-ar face decît să adâncească criza sau să declanşeze la orizont noi crize, remarcă Matei Vişniec (audio).
Vorbim acum despre austeritate, care a devenit în prezent cuvîntul de ordine în Europa. După Grecia, Irlanda, Italia, Spania, ieri, a fost rîndul Marii Britanii să anunţe măsuri de austeritate fără precedent. Austeritatea nu echivalează însă cu o reţetă miracol pentru ieşirea din criză.
În mod paradoxal, chiar economişti de dreapta cu viziune ultraliberală foarte pronunţată spun că planurile de austeritate sunt cu două tăişuri. Pe de o parte, ele introduc, e adevărat, disciplină bugetară iar ţările respective redevin credibile pe piaţa financiară mondială, deci pot să împrumute bani cu dobîndă mică.
Pe de altă parte, măsurile de austeritate riscă să frâneze reluarea creşterii economice, ceea ce n-ar face decît să adâncească criza sau să declanşeze la orizont noi crize.
Cum economia nu este o ştiinţă exactă (pentru că dacă ar fi fost nu s-ar fi produs dezordinea financiară actuală), nu putem şti cu precizie cine are dreptate. Se ştie însă, cu precizie, cine va avea de suferit din cauza reducerilor bugetare drastice din numeroase ţări europene: pătura mijlocie, salariaţi şi cei aflati deja în situaţie de precaritate.
În Irlanda, unde au fost adoptate trei planuri de rigoare bugetară într-un decurs de doi ani, salariile funcţionarilor au fost reduse cu 14 la sută din 2008 încoace, dar Guvernul a semnat un acord cu sindicatele prin care se obligă să nu procedeze la reduceri şi mai mari.
În Grecia salariile au fost reduse cu 15 la sută şi pensii
