„Dacă aş sta toată ziua la Bucureşti, cine ar mai pregăti produsele?" Această explicaţie, pe care ne-a dat-o unul dintre micii producători de alimente tradiţionale care îşi vând produsele în Bucureşti, reflectă practic dimensiunea redusă a acestor afaceri: câteva zeci de familii care muncesc de dimineaţă până seara pentru un câştig „decent".

Comerţul cu produse tradiţionale - brânză, gem, zacuscă, preparate din carne făcute după reţete vechi - poate părea înfloritor la prima vedere. Emisiunile informative ale posturilor de televiziune difuzează frecvent imagini de la târgurile specializate, care se desfăşoară la sfârşit de săptămână, în Bucureşti. Realitatea arată că în Capitală funcţionează doar patru astfel de târguri de profil. În fiecare dintre ele, doar 10 - 15 producători vin şi vând în mod regulat, semn că doar aceştia şi-au consolidat într-un fel afacerea şi au profit. Nesemnificativ pentru un oraş de peste 2 milioane de locuitori. Foarte puţini, aproape pot fi număraţi pe degetele de la două mâini, sunt micii producători care au riscat şi au reuşit să îşi deschidă mici prăvălii în zone cu vad, centrale ale Capitalei.

„Nu vrem să îi trimitem lângă cei care vând tenişi"

Unul dintre cele patru târguri unde se vând produse tradiţionale funcţionează, la sfârşit de săptămână, în Capitală, lângă Piaţa George Coşbuc, în zona Uranus. Târgul Ţăranului Român şi-a deschis porţile în 2007, cu şase sau şapte producători. „Evenimentul are o componentă socială, culturală şi economică. Când am conceput acest eveniment, am pornit de la ideea de a aduce pe piaţă acei producători care realizează ceva tradiţional şi care nu produc la nivel industrial. Nu e normal să îl îndrumi către supermarket, nici să vândă muşchiuleţ de porc lângă o tarabă cu tenişi. În general, cei care vin aici urmăresc câştigul pe termen scurt, nu neapărat să se extindă. Acum, în baza n