Inginerului Petru Bucur-Volk i s-au furat, de-a lungul anilor, nu mai puţin de 18 biciclete. De fiecare dată a depus plângere şi a urmat conştiincios toţi paşii legali. Poliţia a reuşit să facă ceva în numai două cazuri: o dată au adus-o dezmembrată, i-au lăsat un morman de fiare în faţa uşii; a doua oară i-au găsit-o intactă, dar a durat patru luni până să i-o dea înapoi. Şi după ce, în sfârşit, i-au dat-o, hoţii au furat-o din nou.

La costum pe bicicletă

Petru Bucur-Volk e un român de 58 de ani care, în 1980, a plecat în Germania şi s-a însurat cu o nemţoaică. Acolo există deja un partid ecologist, iar parlamentarii lui mergeau la serviciu pe bicicletă, îmbrăcaţi la patru ace. Văzând asta, s-a convins că bicicleta este un lucru civilizat şi a început s-o folosească.

„Băi, o să mori!"

Prin '93, s-a întors în România şi a vrut să-şi continue obiceiul. Dar atunci nu vedeai în Bucureşti biciclete şi nici magazine de unde să le cumperi. Aşa că a găsit printr‑un anunţ în ziar o bicicletă de 800 de mărci, iar antifurt şi-a adus din Germania, că aici nu găseai. Când a început să meargă cu ea, urlau şoferii la el pe stradă: „Băi, o să mori!".

Poliţia nu se uită la biciclete

După numai 5-6 ture, s-a trezit că i-au furat-o din scara blocului. „800 de mărci nu erau o tragedie pentru mine, dar am zis din spirit civic: «Hai să merg să reclam!»" La poliţie n-au vrut nici să înregistreze plângerea de furt. L-au acuzat că înscenează totul ca să le dea lor de lucru. „Cum ne deranjează cu o amărâtă de bicicletă?", spuneau poliţiştii în vremuri în care se suferea de foame.

„Dacă te respecţi, mergi cu maşina!"

Volk nu s-a descurajat. Mai întâi a depus o petiţie la Ministerul de Interne. Apoi şi-a luat un antifurt mai bun şi o nouă bicicletă. Pe asta i-au furat-o cu tot cu balustrada din scara blocului. Şi-a mai luat una şi încă una. I le