Muzici, baloane colorate, figurine de pluş supradimensionate, megafoane, actori pe picioroange, difuzoare, îmbulzeală, chipuri angelic fermecate – Festivalul Internaţional de Teatru pentru Copii „100, 1000, 1000000 de poveşti“, organizat de Teatrul „Ion Creangă“ şi desfăşurat la Sala „Rapsodia“ (adăpostul temporar al instituţiei, pînă la renovarea sediului din Piaţa Amzei), Sala Studio a Teatrului de Comedie, în grădiniţe, şcoli, licee şi centre comerciale, nu putea trece neobservat nici măcar de trecătorii grăbiţi, cu umbrela pusă pavăză împotriva ploii reci şi mocăneşte încăpăţînate care a căzut în aproape toate zilele săptămînii 2-9 octombrie. Combătînd clişeul, vremea nu a „ţinut cu noi“, ba chiar s-a arătat ostilă – motiv în plus ca priveliştea sălilor pline-ochi să-l uluiască pe observatorul mai neîncrezător; la modul pozitiv, fireşte. Care observator nu a fost scutit, din păcate, nici de uimiri cu semn contrar. Să le luăm pe rînd.
DE ACELASI AUTOR Un adjectiv complicat Realităţi de palmares Se topea gheaţa pe Neva Într-o seară de aprilie Ajuns anul acesta la a şasea ediţie, festivalul – care, presupun, îşi datorează numele destul de complicat inventivului director al teatrului organizator, regizorul Cornel Todea – s-a bucurat, de-a lungul timpului, de o participare internaţională cu totul remarcabilă, izbutind să aducă la Bucureşti trupe din toată lumea. Evident, altfel decît la teatrul „celor mari“, spectacolele pentru copii implică, în general, o etalare de forţe ceva mai modestă, lucru ce înlesneşte mobilitatea artiştilor şi a montărilor. Dincolo, însă, de acest amănunt cantitativ, trebuie notată ţinuta calitativă ireproşabilă a producţiilor sosite din străinătate, capitol la care se întîmplă să rămînă datoare chiar şi reuniuni mult mai gomoase sau mai gălăgioase. În special reprezentaţiile dedicate copiilor foarte mici („între 0 şi 3 ani“, cum
