Zgomotele în ureche şi înfundarea acesteia, precum şi dificultăţile de a înţelege cuvintele şoptite sunt semnale de alarmă care ar trebui să vă trimită să faceţi o audiogramă.
Testarea auzului este recomandată atunci când aveţi zgomote în ureche sau când acea sta se înfundă în urma unei răceli sau a mersului la altitudine, dar şi dacă aveţi în familie rude cu probleme de auz, precum părinţi surzi sau surdomuţi. Alte semne că aveţi probleme cu auzul pot fi dificultăţile de înţelegere a cuvintelor şi faptul că nu auziţi atunci când vi se şopteşte la ureche. La copii, semnele scăderii auzului sunt lipsa de reacţii la sunete precum cele emise de jucăriile zornăitoare sau la cuvintele unei persoane aflate în aceeaşi cameră. Un copil care nu are probleme cu auzul trebuie să spună cel puţin 20-30 de cuvinte până la 1 an şi jumătate şi să formeze propoziţii simple, de două cuvinte la vârsta de 2 ani. Antibiotice precum streptomicina, gentamicina, kanamicina, amicacin pot afecta atât auzul micuţilor, cât şi pe cel al adulţilor. Efectul este mai sever la copii, pentru că le afectează auzul şi nu îşi dezvoltă limbajul.
Frecvenţe de până la 8.000 de Hz pentru verificarea auzului
Audiograma este testul de bază care arată cea mai mică intensitate sonoră percepută. „Pacientului i se pune o pereche de căşti pe urechi, primeşte un buton în mână şi răspunde la fiecare semnal pe care îl aude. Testarea auzului se face pe mai multe frecvenţe, între 125 şi 8.000 de Hz. Intensitatea sunetelor este cuprinsă între -10 şi 120 de decibeli", spune Mădălina Georgescu, medic ORL-ist la Institutul de Fono-Audiologie şi Chirurgie Funcţională „Dorin Hociotă", din Bucureşti. Dacă rezultatele audiogramei arată că suferiţi de hipoacuzie bilaterală, veţi primi recomandarea de a purta proteză auditivă, iar dacă afecţiunea se manifestă doar la o singură ureche, trebuie să
