Tot mai mulţi părinţi din întreaga lume încep să apeleze la homeschooling, adică educaţia copiilor la domiciliu, din dorinţa de a-i instrui individual, de a-i proteja de violenţă şi tentaţiile specifice vârstei sau de a le transmite un anumit set de valori şi credinţe. Peste 1,5 milioane de copii din SUA şi 50.000 din Marea Britanie sunt educaţi acasă, de părinţi sau rude. În România, doar 50 de familii au ales aceasta formă alternativă de învăţământ, însă numărul lor este în continuă creştere.
Imaginează-ţi că nu ai mai fi nevoit să îţi duci în fiecare dimineaţă copiii la şcoală, să îţi faci griji cu privire la banii pentru transport sau uniforme, să te gândeşti dacă cei mici sunt în siguranţă sau dacă învaţă lucruri cu adevărat utile. Poţi chiar tu să îi educi acasă, să le predai în ritmul lor propriu de învăţare şi să le acorzi toată atenţia necesară. Dacă însă îţi faci griji că micuţii nu vor avea rezultate, trebuie să afli că Thomas Edison, Mark Twain, George Washington, Mozart sau Albert Einstein au fost educaţi şi ei în familie.
Homeschooling-ul presupune educarea copiilor la domiciliu, de obicei de către părinţi sau tutori. Această variantă alternativă de învăţământ nu este un lucru nou, fiind folosită în SUA încă din secolul al XIX-lea. Înainte de obligativitatea şcolarizării, copiii erau educaţi în familie sau în comunitate. Învăţarea acasă, în sensul său contemporan, reprezintă o alternativă la instituţiile de educaţie operate de stat. În multe ţări din Europa - Cehia, Danemarca, Finlanda, Franţa, Belgia, Olanda, Scoţia, Spania, Italia, Elveţia, Marea Britanie, Ungaria, Irlanda - şi din lume- SUA, Canada, Australia, Noua Zeelandă, Israel, educaţia de acasă este perfect legală, explicit menţionată în lege.
Homeschooling-ul nu înseamnă că educaţia se desfăşoară între patru pereţi, strict la domiciliu, ci că porneşte de la decizia celor di