O carte de idei pasionantă, Convorbiri cu Mir cea Benţea, de Livius Ciocârlie, tipărită de Editura Paralela 45 în 2003 si acum retipărită. Editura a iniţiat si o lansare a noii ediţii la Librăria Cărturesti, în chiar ziua în care Livius Ciocârlie a împlinit 75 de ani. Adică în 7 octombrie.

Nu am citit cartea la momentul primei apariţii, ci abia acum, la această reeditare. De fapt nici nu am ştiut de ea, mărturisesc. Nici despre Mircea Benţea nu am ştiut nimic. Aflu acum despre el, din datele pe care actuala ediţie le furnizează, că i-a fost student, la Cluj, lui Marian Papahagi, care l-a format ca filolog şi italienist, că a fost redactor la „Echinox" şi mai târziu profesor de literatură la Universitatea din Oradea. S-a stins din viaţă, ca şi Marian Papahagi, înainte de a fi împlinit 50 de ani. A scris o substanţială monografie despre Radu Petrescu şi ar fi putut să scrie alta despre Livius Ciocârlie. Îi cunoştea toate scrierile în amănunţime -studiile critice, eseurile, romanele, jurnalele -şi a avut ideea acestor convorbiri devenite carte. O carte de idei pasionantă, repet.

Livius Ciocârlie, tăcutul, rezervatul Livius Ciocârlie a acceptat să poarte convorbirile pentru că sufleteşte s-a simţit atras de confratele mai tânăr. L-a simpatizat, i-a plăcut omul, cum consemnează în cuvântul introductiv la recenta reeditare. Au comunicat în virtutea afinităţilor şi în măsura în care firea retrasă a lui Ciocârlie o îngăduia. „Ne-am apropiat, aşa cum mi-e firea, adică nu prea mult. Mi-a plăcut de el. Era discret, potolit, cu un entuziasm reţinut. Nu avea fibră de învingător. De altfel viaţa l-a învins nemilos de repede".

Convorbirile au fost purtate de cei doi în scris, sacrificând spontaneitatea argumentării ample şi spiritului de rigoare. Întrebările, astfel cum le formulează acela care făcuse înainte „o lectură devotată şi ex