Descendent dintr-o familie domnească, Petru Movilă, mitropolitul Kievului, a creat numeroase punţi culturale între Răsărit şi Apus.

Una dintre cele mai importante personalităţi din istoria Bisericii Ortodoxe din secolul al XVII-lea a fost un român. Este vorba de mitropolitul Petru Movilă. Coborâtor din familia domnească Movilă, de unde au provenit şi adversarii lui Mihai Viteazu, Simion Movilă şi Ieremia Movilă, Petru Movilă a ales cariera ecleziastică. Iar el a ajuns să ocupe unul dintre cele mai prestigioase posturi din lumea ortodoxă, cel de mitropolit al Kievului. În această calitate, Petru Movilă a desfăşurat o activitate culturală remarcabilă, care poate fi comparată doar cu zelul noilor biserici protestante ori cu Contrareforma sau Renaşterea catolică. Întocmai ca în cazul ierarhilor occidentali, Petru Movilă nu s-a preocupat doar de păstorirea spirituală a credincioşilor săi, ci şi de ridicarea lor prin cultură. Cea mai importantă ctitorie a sa, din acest punct de vedere, este Academia Duhovnicească din Kiev, care a impus o nouă tendinţă în lumea ortodoxă. Academia oferea studii de un nivel comparabil cu cel al şcolilor create de părinţii Renaşterii catolice, iezuiţii. Aceştia au înfiinţat, de altfel, şi prima universitate din spaţiul românesc, Colegiul iezuit din Cluj, din anul 1581, azi Universitatea Babeş-Bolyai.

O viaţă zbuciumată

Petru Movilă s-a născut în anul 1596, ca fiu al domnitorului Simion Movilă, impus de polonezi pe tronul Ţării Româneşti, în locul lui Mihai Viteazu. Familia Movilă s-a refugiat în Polonia în timpul domniei în Moldova a lui Ştefan Tomşa. Liov este locul unde Petru Movilă a urmat cursurile Colegiului Frăţiei Ortodoxe. În anul 1622, regele Poloniei, ardeleanul Sigismund Bathory, l-a susţinut pe Petru Movilă pentru a deveni domnitor al Moldovei. Numai că tânărul vlăstar domnesc a ales o altă cale. În anul