Băsescu ascultă telefoanele jurnaliştilor şi politicienilor, iar ulterior îi compromite publicând aceste conversaţii - aceasta este teoria pe care o aud tot mai des după ce dosarul Vîntu a ajuns la tribunal, iar presa a avut acces la documente. Poliţie politică, spun mulţi politicieni şi ziarişti. Nu cred.

O nuanţă, înainte de a explica de ce cred că înregistrările din dosarul Vîntu îşi aveau locul în construcţia pe care procuratura o prezintă judecătorilor pentru a încerca să demonstreze că patronul Realităţii l-a favorizat pe infractorul Nicolae Popa. Sunt şi eu îngrijorat de absenţa unui control parlamentar asupra structurilor de informaţii din România. De ani buni, plenul parlamentului nu a mai discutat rapoartele de activitate ale SRI. Iar în 2009, când Internele erau controlate de PSD, Marian Vanghelie a declarat că Direcţia de informaţii a ministerului deţine informaţii despre viaţa privată a Elenei Băsescu şi a Elenei Udrea. Ulterior, Vasile Blaga şi Traian Băsescu au acuzat acest serviciu de poliţie politică. Dar, după ce Blaga a ajuns şef la Interne, scandalul a fost îngropat.

N-am auzit de vreun dosar trimis la Parchet şi nici de un control finalizat al comisiilor de apărare din Senat şi Camera Deputaţilor. Acestea sunt doar câteva dintre faptele care mă fac să suspectez că se face poliţie politică în România, principalul beneficiar fiind, probabil, Băsescu. Dar faptul că liderii opoziţiei nu fac un efort serios (nu unul de conjunctură) să pună sub control civil serviciile secrete mă determină să cred că şi lor le convine actuala situaţie, de care vor profita din plin când vor reveni la putere. Iar până atunci să nu uităm că directorul SRI, Liviu Maior, provine din PSD şi este naşul de căsătorie al lui Victor Ponta.

Dar, în dosarul Vîntu, înregistrările discuţiilor cu ziarişti şi politicieni arată cum se folosea acesta d