Imposturi si impostori in spatiul nostru carpato-danubian? Si de data aceasta, la o prima si rapida estimare, te apuca ameteala. Exista impostori ticalosi dar si impostori simpatici. Impostori lipsiti de haz si impostori inventivi. Impostori care au reusit in ceea ce si-au propus si impostori care au dat gres. Impostori ranchiunosi, plini de fiere si impostori care fac haz de propriile ispravi. Impostori perseverenti si impostori care se mobilizeaza, o data-n viata, ca sa "dea lovitura". N-am facut decit sa schitez o tipologie a impostorilor. Admitind ca ea este posibila, daca am vrea sa mergem mai departe ne-am izbi de un obstacol de alt ordin: imposturile pot fi rinduite in categorii dar impostorii sint nenumarati. Este, poate, ceea ce l-a determinat pe Frederic Rouvillois sa-si intituleze cartea Colectionarul de imposturi(Le Collectionneur d'impostures, Flammarion, 2010) si nu Colectionarul de impostori. Chiar si asa, demersul lui Rouvillois ne da o senzatie de vertij: autorul nu inventariaza decit o mica parte a imposturilor notorii (le-am numarat: sint 128 de cazuri!). Insusire a unei alte identitati, falsuri de opere de arta, autori inexistenti prezentati drept reali, documente "istorice" confectionate in asa fel incit sa para afectate de patina vremii - iata situatiile cele mai frecvente din cartea lui Rouvillois. Printre ele, cazuri intrate, daca pot spune asa, in folclor. Femeia care a pretins ca este marea ducesa Anastasia si care ar fi supravietuit miraculos masacrului familiei tarului din 17 iulie 1918, la Ekaterinburg (indoielile au fost risipite abia in 1995, in urma unor teste ADD); Andrea del Sarto atingind perfectiunea intr-un tablou ce trebuia sa apara ca fiind pictat de Rafael; senegalezul Omar Ba, inventind niste terifiante peripetii prin care ar fi trecut, intre 2000 si 2003, in incercarile lui de a intra clandestin in Franta (in acea perioada er