Doar cine a trecut printr-o colică renală ştie cât de multă suferinţă poate provoca o piatră la rinichi, fie ea şi de mici dimensiuni. Dacă te-ai confruntat cu această problemă, trebuie să fii precaut pe viitor, pentru că riscul de a face o altă piatră este destul de mare.
Cum se formează calculii renali
Formaţiunile solide care se formează uneori în rinichi, cunoscute popular ca pietre şi medical ca litiază renală, calculi sau nefrolitiază, sunt acumulări de săruri minerale care pot ajunge la dimensiunea unei mingi de golf. În funcţie de compoziţie, există patru tipuri de calculi:
-calculii din calciu pot fi formaţi din oxalaţi de calciu, din fosfaţi de calciu sau dintr-o combinaţie a celor două. Sunt cei mai frecvenţi, însumând între 75 şi 85 la sută din totalul cazurilor. Creşterea concentraţiei de calciu în urină poate fi consecinţa deshidratării, aportului prea mare de vitamina D, unor boli precum cele renale (acidoză tubulară renală), hiperparatiroidiei (hormonii secretaţi de paratiroide reglează metabolismul calciului) sau cancerului şi medicamentelor de tipul diureticelor, antiacidelor şi steroizilor.
-calculii din struvit sunt următorii ca frecvenţă (cam 10-15 la sută din totalul cazurilor). Ei se formează din magneziu şi din amoniac, în urma unor infecţii bacteriene ale tractului urinar. Bacteriile produc enzime care favorizează formarea cristalelor în rinichi. Şi cum infecţiile urinare sunt mai frecvente la femei, se explică de ce acest tip de calculi afectează mai mult sexul feminin. Problema este că pot ajunge la dimensiuni mari şi pot provoca dureri puternice.
-calculii din acid uric, un produs secundar al metabolismului proteic, sunt consecinţa pH-ului acid al urinei. Alimentaţia bogată în proteine este un factor favorizant.
-calculii din cistină, un aminoacid care poate exista în concentraţii ma