Margareta Sterian (1897-1992) a fost unul dintre cei mai cunoscuţi artişti ai avangardei româneşti. Ea nu numai ca a pictat şi a avut un univers aparte în pictura românească, dar a şi scris şi tradus cărţi din literatura universală.

Despre ea s-a vorbit în ultimii ani mai mult decât despre alţi artişti, datorită pictorului Mircea Barzuca, legatarul ei testamentar, cel care, de douăzeci de ani încoace, încearcă să împlinească dorinţa artistei ca în urma ei să rămână o casă memorială sau un muzeu.

În tot acest timp, el a încercat să doneze opera acesteia statului român, pentru că statul se presupune a fi cel mai în măsură să o valorifice din punct de vedere cultural. Mircea Barzuca nu a cerut decât ca autorităţile din România să acorde un spaţiu pentru aceasta. Dar statul pare să facă ce ştie el mai bine, şi anume nimic.

Astăzi, mai bine de 200 de picturi şi 150 de lucrări de grafică ale Margaretei Sterian, alături de restul colecţiei ei, stau atent împachetate în apartamentul care i-a aparţinut, aşteptând cuminţi să fie dezvăluite publicului larg, în urma unui act de donaţie pe care statul pare că nu vrea să îl primească însă cu nici un chip. Barzuca a luat toate guvernele la rând, încă de acum 20 de ani, şi a trecut prin cabinetele tuturor miniştrilor Culturii aflaţi în funcţie în toată această perioadă. Prima idee a unui centru cultural Margareta Sterian s-a conturat în 1990, încă de când ministru al Culturii era Marin Sorescu, care a şi scris despre Margareta.

"Dar el era, săracul, cam neajutorat aşa, mi-a spus: «Dragă, am să vorbesc cu un parlamentar pentru dumneata»", îşi începe Mircea Barzuca povestea. La moartea Margaretei Sterian, în 1992, Ion Iliescu a trimis o coroană prin intermediul consilierului său de atunci, Victor Opaschi. "Lui Opaschi i-am propus pentru prima dată ideea mea concretă, pentru că am vă