Cu mult timp în urmă, când fondatorul reţelei Facebook, Mark Zuckerberg, era încă la şcoală, am scris o carte („Eliberarea 2.1: Un model de viaţă în epoca digitală"), în care am lăudat „P3" (acum p3p), platforma cu opţiuni de confidenţialitate. Eram sigură că oamenii vor începe să utilizeze P3 sau ceva asemănător pentru a controla accesul la datele personale. Desigur, am greşit... pentru aproximativ 10 ani.
Acum, în sfârşit, începe să se întâmple - dar nu exact în felul în care mi-am imaginat. Nu se întâmplă nici la fel cum a prevăzut Zuckerberg...
În timp ce mulţi oameni protestează împotriva schimbării politicilor de confidenţialitate de pe Facebook, alte milioane de oameni îşi gestionează cu atenţie reputaţia în mediul online, folosind instrumentele pe care Facebook şi alte reţele sociale le oferă. De fapt, Facebook i-a ajutat pe oameni să înveţe cum să-şi protejeze datele personale.
Statisticile recente publicate de centrul de cercetare Pew Internet & American Life Project (http://pewinternet.org/Reports/2010/Reputation-Management.aspx) indică faptul că tinerii îşi gestionează reputaţia online cu mai multă grijă decât oamenii mai în vârstă. Nu cred că acest lucru înseamnă că pe tineri îi interesează mai mult confidenţialitatea datelor personale. De fapt, cred că Zuckerberg are dreptate atunci când spune că „oamenii au ajuns să se simtă cu adevărat confortabil, nu numai să împărtăşească mai multe informaţii de diferite tipuri, dar şi să fie mai deschişi faţă de alte persoane. Această normă socială a evoluat în timp". Pe tineri nu îi deranjează să împărtăşească datele personale în mediul online deoarece ei ştiu cum să le controleze. Zuckerberg are dreptate că tinerii nu îşi doresc neapărat intimitate sau ceea ce analistul Danah Boyd numeşte „izolare", dar nu îşi doresc nici un „control". Ei nu vor accepta orbeşte setările implicite. În general,
