fragment) 1.

ca şampania ţinută la cald - dacă 39.5 nu-i chiar febră! -, acest trup în spume se umple de bube

dulci, din creştet la tălpi: „la mulţi ani!" (spunând asta, simţi limba în gură cum ţi se băşică,

iar vorbirea, de unde era bine-ntinsă, se-acoperă toată de plăgi), când în ceasul al

doisprezecelea nu preşedintele, ultimul om („numai eu am scăpat ca să-ţi dau de

ştire')-n loc să-ţi ureze un nou început, îţi vesteşte sfârşitul: „la anul şi..."

(numai mâine nu-i azi!) în chiar noaptea de revelion. vai de capul meu!

(dop de plută în care tăria ţi se răsuceşte ca un tirbuşon, să ţi-l smulgă din umeri,

sau împins înăuntru cu coada de lingură, totuna doare.)

dimineaţa de-ntâi se trezeşte-n cămaşa de noapte a lui 31 decembrie

şi când dă să şi-o scoată, primeşte-n schimb o pijama de spital (ce se vede acolo

unde îmbrăcămintea se cască nu bucură ochiul). „ - semnaţi aici (bifă) că aţi renunţat la

internare" - V iov. „şi dumneavoastră, că vi-l asumaţi" - vio V

2.

să le-o iau înaintea groparilor pe scurtătură, nu trupul la groapă, ci groapa o dau în trup - şi am scăpat

de ea!

(este-o groapă de patruzeci şi de ani pentru-un bărbat de 1.80 m, cu părinţi încă-n viaţă, la rândul lui

tată

de familie & soţ iubitor - nici o viaţă de om n-o astupă şi-anume cu ea acum tre' să te

iei în gură. o groapă à fleur de tête ce s-ar potrivi pe picior ca pantoful cenuşă-

resei, doar s-o încerci - nici o moarte de om n-o încape şi-anume pe tine te-a dat în gât.)

dată-n paşte, nu vrea să se ducă pe gâtiţă şi [Resquiesat in] pace! şi-atunci o-mpart, groapa, în

gropi mai mici ca pe-un