Timp de 15 ani, a mobilizat locatarii în acţiuni voluntare de înfrumuseţare a cartierului.
Doamna Marioara a venit la Târgovişte în 1957. Şi-a urmat soţul, militar de carieră. Primii ani au fost extrem de dificili. Nu cunoştea pe nimeni, nu avea serviciu, nu avea casă... A locuit cu chirie, undeva pe centru, la o familie ursuză, de care îşi va aminti până va închide ochii.
„Pur şi simplu, îmi era frică de proprietar. Nici în bucătărie nu mă lăsa să intru. Eram nevoită să prepar mâncarea pe o lampă de gătit, într-o terasă a casei”, ne povesteşte Maria Costache.
Viaţa i s-a schimbat definitiv după ce l-a cunoscut pe primarul Constantin Motoroiu, un gospodar cum nu o să mai aibe vreodată Târgoviştea, după cum susţine doamna Marioara.
Zi de zi mergea în pădure după puieţi de arbori
„Între timp, ne mutasem la bloc şi, la iniţiativa tovarăşului prim-secretar Motoroiu, în 1967, am ajuns să mă ocupă de asociaţia de locatari din Aleea Trandafirilor. La început mi-a fost frică. Nu ştiam ce trebuie să fac, însă oamenii mi-au dat curaj”, povesteşte Maria Costache.
Cel mai frumos şi mai verde cartier al Târgoviştei de astăzi - Aleea Trandafirilor - arăta în anii 60 ca o hrubă.
„Între blocuri erau numai maidane şi grămezi de gunoaie. Peste tot găseai resturi de materiale rămase de la construcţia blocurilor. Nu erau alei, nu erau arbori. Nu era nimic. Doar hipodropul Şcolii de Cavalerie”.
Iubitoare de frumos, Maria Costache a demarat imediat, voluntar, activităţile de sistematizare şi înverzire a cartierului. „Mă trezeam la ora patru de dimineaţă şi plecam la Platformă, unde mă întâlneam cu tovarăşul Motoroiu. Încărcam camioane cu pământ fertil pe care-l aduceam în Aleea Trandafirilor, ca să nivelăm terenul dintre blocuri şi apoi să începem plantatul”, îşi aminteşte doamna Marioara.
După patru ani de muncă asiduă,
