„Adevărul“ vă prezintă portretul celor mai controversaţi oameni din fotbalul nostru. Azi: George Copos. Abil, zgârcit şi gata să se facă „frate cu Dracu’“ atunci când vine vorba de interese personale. Viaţa şi ascensiunea lui Copos (57 de ani) sunt demne de un roman.
Născut dintr-o familie de ţărani din Ghileşti, sat situat la opt kilometri de Tăşnad (Satu Mare), Ghiţă, aşa cum îi ziceau apropiaţii, a fost cel de-al şaselea fiu al familiei Copos. George, pe numele real Gheorghe, mergea cu bicicleta aproape 20 de kilometri, zilnic, până la şcoală!
Nu era un elev strălucit, dar îi mergea mintea, era harnic şi avea simţul banului, încă din copilărie: vindea cânepă şi alte mici obiecte, care îi aduceau câştiguri minore şi cheltuia foarte puţin. Nu a reuşit să promoveze din prima examenul de admitere la facultate, astfel că după ce a încheiat conturile cu liceul s-a angajat profesor suplinitor la o şcoala din Săcălăşeni.
A bifat şi armata, intrând apoi la FEFS Oradea (Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport), iar la finalul studiilor a fost repartizat la o şcoală din satul Cehal. Ambiţia şi dorinţa de a reuşi l-au determinat să ajungă şeful UTC, iar pe baza influenţei pe care o căpătase din această poziţie a obţinut mai târziu un post la liceul din Tăşnad. Era un profesor bun, care iubea handbalul, sport practicat în tinereţe până la nivelul Diviziei C.
În paralel, viitorul patron al Rapidului antrena şi o echipă de fete. Revoluţia l-a prins la Bucureşti, la Uniunea Asociaţiilor Studenţeşti, unde se ocupa de turism.
S-a apucat de afaceri în 1990, plecând la drum cu 1.000 de dolari. „Atât am avut eu, în rest am pus gaj la bancă apartamentul proprietate personală, am pus maşina, şi maşina unor vecini foarte de treabă. Aşa mi-am deschis eu prima cofetărie", povesteşte Copos, care a muncit pe brânci să prospere:
„Mă trezeam la trei dim
