Postul de radio Europa Liberă a sărbătorit 60 de ani de existenţă. Unii cititori români s-ar putea întreba: „Cum, mai există?". Ei bine, le putem răspunde, da, Europa Liberă mai există şi e încă un post de radio redutabil chiar şi fără noi, veteranii săi, chiar şi fără ascultătorii săi din România. De altfel, mai transmite încă şi în limba română pentru ascultătorii din Moldova.

Dar postul nu este doar pe unde, ci şi în memoria milioanelor de oameni care, mai ales în vremurile de stăpânire comunistă a Europei Răsăritene, ascultau cu interes şi adesea cu o implicare emoţională emisiunile sale, pe atunci numai pe unde scurte. La vârsta respectabilă pe care o are, Europa Liberă continuă să joace un rol substanţial pentru cei care îl mai ascultă, fie pe acest continent, în fostul spaţiu iugoslav şi fosta Uniune Sovietică, fie în întinsele spaţii ale Asiei, în Afganistan şi Iran, de pildă. Căci Europa Liberă e încă plin de vigoare şi tinereţe, chiar dacă, pasămite, noi, veteranii săi onoraţi săptămâna trecută la Washington, nu mai suntem în studiourile sale.

Adunarea festivă a avut loc în sala mare de conferinţe a celui mai nou muzeu din capitala americană, denumit „Newszeum" şi consacrat istoriei şi rolului presei de-a lungul vremurilor. Europa Liberă are un loc aparte în acest muzeu, în sălile destinate presei electronice (radio, televiziune), unde sunt ilustrate convingător şi interesant rolul acestui post de radio de-a lungul deceniilor, mai ales în timpul războiului rece, amploarea audienţei sale şi ataşamentul milioanelor de ascultători. La dispoziţia cercetătorilor sunt, de asemenea, săli speciale în care se pot face studii amănunţite asupra unor aspecte de interes pentru istorici, jurnalişti şi alţi specialişti, se pot asculta emisiuni înregistrate de-a lungul anilor, se poate uneori vorbi cu veterani ai postului. Am fost invitat de onoare, împreună