Silviu Dron. Scrieţi: Din articolul domnului Nicolae Manolescu (România literară nr. 36), reiese că Herta Müller ar fi spus în discuţia cu Gabriel Liiceanu că literatura română de la sfîrşitul perioadei comuniste trebuia să fie neapărat angajată politic, altfel ea o considera un semn de laşitate. Nu sînt de acord. S-a scris literatură bună chiar fără angajare politică între anii 1980-1989, s-a tradus creînd o rezistenţă prin cultură. Apoi daţi o lungă listă de exemple convingătoare (reviste, volume, autori). Punctul dvs. e vedere este corect şi argumentaţia pertinentă. Chiar fără a vorbi de alţi autori, „Cumplitul deceniu nouă" a adus între altele naşterea şi afirmarea unei noi generaţii, optzeci, pe care a o acuza de laşitate este, francamente, o aberaţie.
Sorin Stancu. Ne trimiteţi o povestire care descrie în 5800 de semne o aprigă partidă de sex oral. În afara ei, povestirea nu mai conţine nimic. Poate credeţi că este suficient şi atît, eu sînt totuşi de altă părere. Oricum, n-o putem publica. E prea lungă (povestirea). Şi să vă tăiem povestirea nu merge. Ar fi un caz de coitus interruptus literar şi cititorii ne-ar blestema pe veci. Oricine v-a sugerat să limitaţi proza la aspectul... prozaic al unui act n-a făcut bine. De exemplu, pe mine m-ar fi interesat proza care ar fi început după ce protagoniştii s-au despărţit.
Aici să vă văd, pus în faţa dificultăţii de a merge mai departe, cu melancolia aferentă! Altfel, blocat în facilitatea unei scene tari, semănaţi cu leneşul care întreabă: „muieţi ţi-s posmagii?".
Vasile Jivici. Vă prezentaţi scurt şi întrebaţi la fel. Mă numesc Vasile Jivici, am 25 de ani şi sunt din Cenad. E următorul text poezie? Da, domnule Jivici, este poezie, din fericire. De-ar fi numai titlul şi tot ar fi. Vă rog, pentru edificare, să trimiteţi mai multe texte. E preferabil, fireşte, să fie chiar poez
