Formaţiunile politice, transformate în societăţi co­merciale, rânduite să înfulece fonduri şi bunuri din avuţia naţională

Îmi displace profund capitalismul ro­mânesc. Nu doar cel de azi, ci ăl din­totdeauna. E sălbatic şi odios, clă­dit pe furtişag şi ciubuc, pe cumetrii contra cost. O sulfuroasă în­cren­gă­tură de interese, în spatele cărora oa­me­nii s-au decerebrat. Grija aproa­pelui nu mai preocupă pe nimeni, suntem o adunătură de orfani. De aici şi agresivitatea, violenţa noastră verbală şi fizică într-o lume din ce în ce mai ostilă şi amorală. Statul a fost sechestrat de câţiva indivizi suficient de abili ca să profite de viciul fundamental al democraţiei: egalitatea întru vot a prostului şi deşteptului. Turma sufocă insul, silindu-l să i se su­pună resemnat. Iar pe sărăcia şi ne­volnicia lucii ale zdrenţăroşilor se ri­dică averi aiuritoare, de neîngăduit altundeva. Fiecare miliardar şi-a burduşit conturile exploatând naivi­ta­tea şi credulitatea gloatei momite cu "mărgele de sticlă". Dar pentru asta el a avut nevoie de propteaua politică, parlamentar ori ministru adică. Primar sau preşedinte de consiliu judeţean. Parteneriatul nefast dintre învârtitul tranziţiei şi politician este pricina dezastrului României postde­cembriste. Lăcomia şi trufia amându­rora au băgat ţara în faliment, iar pe noi în ospiciu.

Imediat după 1990, cei doi şi-au vă­zut de rosturile lor fireşti, prinşi în­că în entuziasmul libertăţii abia în­tre­zărite. Alegerile parlamentare erau decise de pornirile pătimaşe ale mul­ţi­mii, de zvâcnirile ei revanşarde. Din­colo de lupta politică, primitivă şi gă­­lăgioasă, "bişniţarii", securiştii şi ac­­tiviştii de ieri, sau angajaţii firmelor de comerţ exterior prindeau gustul ba­­nilor. În lipsa unui pachet de legi, adec­­vat realităţilor economico-so­cia­le în prefacere, totul era permis. În­treprinzătorul neaoş s-a născut din haos