"Faptul că sunt ascultat a devenit pentru mine a doua natură. Din martie '83 - iată, sunt de-atunci aproape 30 de ani! - am probe prin dosarele de la CNSAS că-mi sunt interceptate convorbirile. Având în vedere că am aflat că sunt în vizorul serviciilor secrete încă din facultate, pot să spun că toată viaţa am fost urmărit. Problema e că acum nu mai apar, ca pe vremea comunismului, dovezi la dosar peste ani de zile, ci apar stenogramele în presă după şase luni.
În ceea ce mă priveşte, de 30 de ani, am reuşit să-mi găsesc un dublu limbaj... telefonic. M-am amuzat teribil odată cu un amic, pe care-l sunasem şi-i spusesem că vin şi eu la cârciuma unde-mi zisese că se află. Evident, n-am făcut-o, numai că doi băieţi foarte pe fază şi-au făcut apariţia la o masă apropiată de cea la care şedea prietenul meu şi au băut apă minerală ore-n şir aşteptându-mă... Nu cred că am fost lăsat în pace nici măcar o zi din 1983 încoace, nici după '89. Imediat după Revoluţie, mama mi-a spus că i se pare că mă aude mai clar la telefon, semn că poate nu-mi mai sunt interceptate convorbirile. Însă prin ianuarie '90, cred, a fost nu ştiu ce miting după care telefoanele au început să se audă la fel de «înfundat» ca înainte... Eu sunt resemnat.
Asta cu ascultatul telefoanelor e o boală care a cuprins toate ţările din Est, iar România e în metastază. E o metodă foarte ieftină de a-i avea la mână pe cei vizaţi... E şi ieftin să-i controlezi astfel pe primii 100 de oameni politici, pe primii 100 de oameni de afaceri, pe primii 100 de ziarişti etc. Puteţi să credeţi că în urma consultării dosarului meu de la CNSAS am aflat că în '90 am fost acuzat de terorism? Trăim într-o lume kafkiană... Totul se mulează perfect pe ce a scris Kafka, deşi n-a fost român... Ce să mai zic, Orwell, «1984»? Problema e că dacă înainte de '89 totul se făcea mai... cu perdea, acum nu mai există nici
