Într-o societate în care, în genul cameral, concertele atrag foarte puţin public, festivalul SoNoRo reprezintă o unică excepţie. Este vorba despre un fenomen cultural care, ajuns acum la cea de a V-a ediţie, are la bază o reţetă care ne menţine încrederea în potenţialul parteneriatului artistic cu mediul economic privat.

Într-o societate în care, în genul cameral, concertele atrag foarte puţin public, festivalul SoNoRo reprezintă o unică excepţie. Este vorba despre un fenomen cultural care, ajuns acum la cea de a V-a ediţie, are la bază o reţetă care ne menţine încrederea în potenţialul parteneriatului artistic cu mediul economic privat.

Surprinzând încă de la prima apariţie, festivalul de muzică de cameră SoNoRo continuă să o facă şi acum, prin continuitate şi prin prospeţimea ideilor cu care asociază muzica de cameră şi o lume senzorială a evadării din cenuşiul cotidian. Corect mulaţi pe necesităţile unei categorii de public încă ignorate de imobilismul instituţional al altor manifestări de gen, membrii echipei SoNoRo condusă de violistul german de origine română Răzvan Popovici, inventatorul acestui festival, au reuşit să se facă auziţi şi crezuţi de tineretul activ din clasa medie a zonei urbane. SoNoRo este o iniţiativă privată, dar susţinută şi prin fonduri publice.

Ediţia din acest an ne invită la "Un ballo in maschera". O propunere de nerefuzat în perioada 31 octombrie - 14 noiembrie când sfârşitul de toamnă tinde să ne facă prea melancolici. Din fericire, nu vom avea timp de astfel de gânduri, pentru că noutăţile acestui an ale festivalului sunt cu adevărat surprinzătoare.

Festivalul Internaţional de Muzică de Cameră SoNoRo continuă să aibă anvergură naţională, concertele sale fiind programate şi la Cluj şi Iaşi. Deschiderea de duminică, 31 octombrie 2010, din "Sala Unirii" a Palatului Cotroceni din Bucureşti, este pr