Poate nicicînd nu s-a scris cu atîta strălucire stilistică, risipă (aproape abuz) de retorică şi preocupare pentru o consistentă fundamentare teoretică despre dilemele urbanităţii din România ca în Dublu tratat de urbanitate semnat de Augustin Ioan şi Ciprian Mihali şi recent apărut, într-o formulă grafică elegantă, la Editura Idea Design & Print din Cluj-Napoca. Sonată la patru mîini cu teme recurente în jurul dezintegrării spaţiului urban, volumul reuneşte textele unor conferinţe şi articole de revistă ale celor doi autori din perioada 2003-2008. Augustin Ioan, Ciprian Mihali, Dublu tratat de urbanitate, Editura Idea Design & Print, Colecţia „Public“, Cluj-Napoca, 2009, 228 p. Tandemul dintre arhitectul practicant şi profesorul de teoria arhitecturii din Bucureşti, cu formaţie filozofică şi vădită apetenţă pentru fenomenologie şi, respectiv, filozoful şi traducătorul format la şcoala poststructuralismului şi a deconstructivismului francez, sensibil la particularităţile (inclusiv politice) ale Clujului, constituie o premisă cum nu se poate mai fericită pentru a reflecta asupra spaţiului urban şi a civilităţii. Într-adevăr, volumul combină remarcabile analize lingvistic-conceptuale cu aplicate studii de caz despre centrele civice, memorialele şi arhitectura religioasă postrevoluţionară şi manifeste privind politica urbană. În ansamblu, eseurile diagnostichează criza spaţiului urban şi a urbanităţii în România postrevoluţionară. Ce-i drept, decesul spaţiului public a devenit un loc comun şi în societăţile postindustriale; aici însă sînt invocate, de regulă, drept cauze consumismul şi revoluţia mijloacelor de comunicare: primul exilează viaţa publică la periferie, închizînd-o în malluri, containere indiferente la ambientul arhitectonic, cealaltă – o temă atinsă doar în treacăt în volum – transferă sociabilitatea în spaţiul virtual. La acestea, autorii prezentu