Bijuterii de nepreţuit dăruiau publicului de pe scenă şi de pe ecrane marile personalităţi ale vieţii artistice din România.
Dar în egală măsură teribile bijuterii rosteau aceste uriaşe talente şi în culisele spectacolelor, şi în timpul repetiţiilor, şi cu ocazia şuetelor alături de ceilalţi actori. Dan Mihăescu, producătorul şi autorul textelor celor mai mulţi actori români de anvergură, este o veritabilă carte de amintiri cu aceşti geniali din lada de zestre a neamului românesc.
A depăna amintiri cu Dan Mihăescu este o bucurie pentru care sunt prea strâmte cuvintele. Încercăm să vă istorisim câteva perle scoase de marii actori, unii dintre ei ridicaţi la ceruri. Dar ridicaţi în nemurire în sufletele românilor.
Despre Puiu Călinescu maeştrii scenei spun că dacă s-ar fi născut în America le-ar fi predat lecţii atât de lăudaţilor comici şi umorişti americani. Puiu Călinescu obişnuia să spună: "Cel mai bun film în care am jucat a fost un film dentar, atunci când mi-am plombat o măsea!". A jucat Puiu Călinescu extraordinar în mici scenete doldora de umor la revelioanele TVR. Într-o miniscenetă de succes Puiu Călinescu era subalternul unui director ce-şi serba ziua de naştere.
La această sărbătorire o admiră pe o doamnă elegantă şi o invită la dans. Vrând să facă pe interesantul şi pe curajosul, o întreabă pe doamna necunoscută cu care deja învârtea un vals: "De ce aţi venit la sărbătorirea tâmpitului ăsta?". La care doamna râde şi zice: "Ştii cine sunt eu? Sunt nevasta directorului sărbătorit". Uitându-se cruciş de mirare din cauza gafei, Puiu Călinescu se repliază: "Dar dumneavoastră ştiţi cine sunt eu?". La care doamna zice: "Nu". Puiu Călinescu întrerupe dansul spunându-i doamnei: "Slavă Domnului!".
Teribile sunt amintirile cu Jean Constantin povestite de numărul unu al televiziunilor Dan Mihăescu. Teatrul de revistă s-a înto
