Intr-o tara unde parlamentarii merg la toaleta numai la semnalul liderului de grup, si doar daca omul nu si-a uitat acasa fluierul cu care schimba Constitutia si inlocuieste mandatul reprezentativ cu cel imperativ, degetul domnului Toader va deveni simbol national.
Fapta vitejeasca a deputatilor pedelisti, care au votat impotriva Guvernului, fara sa stie ce, incarcarea bugetului cu un miliard de euro cand la poarta tarii alearga cu steguletul emisarii FMI duce, conform briciului lui Occam, la cea mai simpla explicatie: pianul aluneca pe scari si cel care iesea mereu din cusca portarului si facea stop pe piept, Traian Basescu, este depasit.
Incapacitatea lui Emil Boc de-a guverna si tara, si partidul, este mai mare decat capacitatea sefului statului de-a le tine laolalta.
Cum s-a ajuns aici? Traian Basescu il poate coordona pe Boc deoarece intre cei doi exista unitate de viziune, dar in restul partidului putinta de intelegere a edificiului guvernarii este viciata deoarece mult timp deciziile s-au luat intr-un cerc restrans, iar acum frustrarile se revarsa fara limita, spre deliciul Opozitiei.
Si disperarea celor care inca mai cred ca intentia PD-L de-a repara tot ce s-a stricat timp de 20 de ani este o intreprindere eroica.
Ce importanta are atmosfera din partid? Este fundamentala! Atata vreme cat pe Emil Boc nu-l mai asculta nimeni, sau numai un cerc foarte restrans, si nu numai ca-l ignora, dar alesii ies public cu pozitii contrare proiectelor Guvernului (imi vine in minte senatorul Hardau, de la comisia de Educatie), voteaza ca niste oi sau vorbesc prostii la televizor pentru ca sunt prea lenesi sa se informeze, Puterea trece drept o banda de incurca-lume.
La astea se adauga incoerenta unor ministri, care in Guvern sunt de acord ca TVA de 5% pentru alimentele de baza nu este sustenabila, dar in
