- Cultural - nr. 656 / 22 Octombrie, 2010 - Intamplare cu talc... - Asa este. Dupa o jumatate de veac, e greu sa repari ce s-a stricat. Stie bine aceste adevaruri si episcopul Ioan Selejan, dar e convins ca niciodata nu e prea tarziu. Ramane proverbiala scrisoarea adresata in anul 1905 de Nicolae Iorga parintelui Rafiroiu, la Cernat, o comuna romaneasca, aflata intr-un proces galopant de maghiarizare: "Nu dispera. Niciodata nu se stie cand poate aparea minunea!". Si a aparut dupa vreo 13 ani, cand s-a facut Romania Mare... Nici noi nu stim ce se va intampla dupa 1 ianuarie 2008, dar sunt convins ca pe aceasta mostenire, creata de Prea Sfintitul Ioan, om sti daca vor mai ramane tinerii romani in acest "Har-Cov". Este, poate, cel mai mare necaz, alaturi de altele cateva: nu avem viata comunitara si nici lideri locali n-avem. Ne pleaca si tinerii, manati de intoleranta lingvistica, dublata de cea sociala. Nu stii ungureste, trebuie sa pleci! Tara neguvernata. Tara nimanui... - Vi s-a spus vreodata, "Domnule Lacatusu, las-o mai moale!"? - Nu, nu mi s-a spus... Domnule Constantin Mustata, am acasa doua geamantane cu ziare dintr-o numita categorie. Stiti? Intotdeauna celor care indraznesc sa faca ceva, li se gaseste nod in papura, mai ales in vremurile acestea, cand formele de manipulare sunt foarte evoluate. Cele mai frecvent folosite sunt legate de... demascarea incomozilor in fata comunitatii. Si nu este chiar placut sa te trezesti prezentat ca un fel de infractor, ca o piaza rea. Tehnicile la care recurg manipulatorii au scopul de a te denigra, de a te indeparta de comunitate. - "Tin", totusi, aceste mon struozitati? - Poate pentru scurt timp, pana cand vin clarificarile si "sursele" isi pierd orice credibilitate. Cum a fost si in cazul Prea Sfintitului Ioan. Anii au trecut si sufletul meu e curat. Fac acum o marturisire publica. Eu am un mare respect pentru conc