Poate că întîmplarea a făcut ca mai mulţi tineri, în căutarea identităţii, să se reunească într-un grup de expresie intitulat criticatac, sub pumnul strîns, semn distinctiv al stîngii politice europene, dacă nu cumva sub influenţa determinantă a ultimelor lor lecturi. Membrii acestuia nu se revendică de la vreun partid al rozei, doar doresc să contureze un cerc de gîndire simbolică, probabil un grup de prestigiu, în visele lor. Momentan, activează pe net, la adresa www.criticatac.ro. Textele semnate de diferiţi autori nu compun o platformă ideologică. Vădit marcaţi de critica Idoliilor forului, volum coordonat de Sorin Adam Matei şi Mona Momescu, apărut recent la Editura Corint, care propune o clasă de mijloc a spiritului ca alternativă la intelectualii enciclopedici, în cheie teologică discipol-maestru, ei încearcă o acţiune colectivă de emancipare intelectuală, în sectă marxistă. Din Declaraţia de intenţie a grupului de sub pumnul socialist nu transpar idei originale, ci doar frustrări mai vechi sau mai noi. Parcurgînd manifestul ab initio, am numărat cel puţin opt „nu“-uri şi nici un „da“, convingător. Că societatea civilă a murit, asta ştim, că grupul de intelectuali băsescieni s-a marginalizat, nu e o noutate. Ce nu am înţeles este cum vor acţiona ei, socialiştii-caviar, la „derobotizarea cetăţenească“ şi care le sînt instrumentele pentru a le reda românilor „gustul pentru utopie“ (de parcă de asta ducem lipsă – n.a.). Autorii Declaraţiei de intenţie de pe Criticatac se declară sătui de „o lungă galerie de vedete intelectuale şi de două-trei idei care încap pe un colţ de ziar“, fără a propune un program consistent de alternativă ideologic-ideologizantă. Citind enunţul „Vrem să defrişăm ordinea stufoasă a discursului public“ şi lăsînd deoparte antonimia metaforei „ordinea stufoasă“, ca om de dreapta, m-am liniştit. Grupul doreşte să se afirme literar, nu id