Am sentimentul ca daca nu ai vazut-o dansind pe Sylvie Guillem nu ai vazut nimic. Mai bine de o ora o sala plina ochi si-a tinut respiratia privind acest miracol, miscindu-se ca un fluture pe scena, imateriala si puternica. Perfecta. Cea mai buna balerina din lume a dansat aseara pe scena Teatrului National, miscindu-se cu lejeritatea aerului si cu forta unei batai de aripi. Nimic nu a fost imposibil. Sa stai intr-un picior in poante si sa il ridici pe celalalt a 180 de grade, fara sa iti tii macar echilibrul cu mainile, pare cel mai firesc lucru pentru ea. Pentru ca apoi, fara nicio ezitare, sa treaca intr-o pirueta de parca asa ar trebui sa se miste un om. Impreuna cu coreograful Russell Maliphant, Sylvie Guillem sfideaza gravitatia. Un trup perfect definit, care la 45 de ni se misca la fel ca la 20.Usoara, lejera si plina de forta. Un dans care parea sa nu le ceara nici unuia nici celuilalt nici un efort, desi intuiesti tehnica, orele lungi de antrenament, vointa de fier.
Sylvie Guillem nu e nascuta sa fie una dintre gratioasele lebede ale lui Ceaikovschi. In copilarie o admira pe Nadia Comenici. E nscuta sa straluceasca singura pe scena, sa isi miste corpul de parca nu ar avea legatura cu Pamintul, sa exploreze si sa imping limitele miscarii dincolo de ceea ce o balerina poate face. Gratie si forta.
Intilnirile JTI sunt intotdeauna alese cu grija si cu cel mai fin gust. I-am vazut Baletul lui Bejart, pe Joaquin Cortes si Alvin Ailey American Dance Theater. Fara Sylvie Guillem in “Push” ar fi fost ca si cum nu am vazut nimic. Gustul perfect al doamnei care organizeaza Intilnirile JTI mi-a oferit o seara fara de care nu merita sa traiesti. Multumes,Sylvie, multumesc, Gilda.
Am sentimentul ca daca nu ai vazut-o dansind pe Sylvie Guillem nu ai vazut nimic. Mai bine de o ora o sala plina ochi si-a tinut respiratia privind acest miraco
