Mario Vargas Llosa (născut în 1936) primeşte, în sfârşit, Nobelul literar, după ani lungi de aşteptare pe lista favoriţilor. Distincţia a fost acordată pentru romanele sale ce „cartografiază structurile puterii şi pentru imaginile ce descriu rezistenţa individului, revolta şi înfrângerea sa“.
Născut în Arequipa, oraş istoric din sudul Perului, Mario Vargas Llosa avea să-şi petreacă primii zece ani din viaţă în Bolivia, alături de mama sa şi de părinţii acesteia.
Trăind cu convingerea eronată că tatăl său murise ca un erou, când de fapt acesta o părăsise pe mamă pe vremea când era însărcinată, Mario avea să-şi întâlnească părintele pentru prima dată la vârsta de zece ani, atunci când familia s-a reîntors în Peru, iar mama şi tatăl şi-au reluat legătura.
La Lima, unde au trăit toţi împreună începând cu 1946, Mario a fost înscris de către tată la Academia Militară Leoncio Prado. Experienţa a fost folosită ulterior de scriitor ca sursă de inspiraţie pentru romanul de debut - „Oraşul şi câinii", publicat în 1963. Llosa nu a absolvit Academia. A plecat, în schimb, la Piura, unde s-a angajat ca jurnalist la un ziar local.
Citiţi şi:
Gabriel Liiceanu şi Nicolae Manolescu despre „povestaşul“ Llosa
Nobelul pentru Llosa a surprins Frankfurtul
În 1953, reîntors în Lima, s-a înscris la Universitatea Naţională San Marco pentru a studia dreptul şi literatura. Doi ani mai târziu îşi şoca familia căsătorindu-se cu Julia Urquidi, o mătuşă îndepărtată, cu 13 ani mai în vârstă decât el.
Episodul real a fost prefăcut ulterior în ficţiune, în superbul roman „Mătuşa Julia şi condeierul", publicat în 1977. După absolvire, împreună cu „mătuşa", Llosa a plecat la Madrid, unde şi-a continuat studiile, obţinându-şi doctoratul, apoi la Paris, unde, în anii următori, a trăit cea mai prolifică perioadă a carierei sale literare.