Discuţiile despre moţiunea de cenzură încep să devină sterile. Tot mai mulţi pesedişti scapă, “pe surse” informaţia că moţiunea nu va trece. În plus, PNL şi PSD se şi contrazic pe tema succesorului lui Boc.
Un eventual program comun de guvernare nu pare să fi prins contur. Singurul lucru asupra căruia cele două partide par să fi căzut de acord este că UDMR va rămâne la guvernare, dacă votează moţiunea.
În timpul ăsta PDL face gafă după gafă. Ba votează aiurea, ba recunoaşte că numirile pe funcţii sunt pur politice, ba se ceartă între ei. Stăpâni pe situaţie, pedelistii fac tot ce vor, fără ca cineva să-i poată sancţiona în vreun fel. Iar Traian Băsescu le ţine partea, indiferent de situaţie.
Din păcate pentru noi toţi, Emil Boc va mai rămâne multă vreme prim ministru. Mai cu o mită pentru opoziţie, mai cu promisiuni pentru parteneri, el reuşeşte să adune, mereu, în sprijinul său voturile necesare pentru a se menţine. Cineva de la PDL mi s-a spus că le e teamă să vină cu un alt premier, pentru că s-ar putea ca acela să nu adune voturile, iar PDL să piardă puterea. De altfel, nu întâmplător, asumarea pentru Legea educaţiei este după moţiunea de cenzură. PDL forţează în acest fel UDMR să voteze împotriva moţiunii.
Pentru toate partidele, dar şi pentru Traian Băsescu, această încremenire în functie a lui Emil Boc pică prost. Pentru opoziţie pică prost pentru că nu reuşeşte, nicicum să echilibreze, cumva, balanţa puterii. Pentru Traian Băsescu e prost pentru că ţine în braţe o persoană a cărei prestaţie jalnică este legată direct de Cotroceni, pentru PDL e prost pentru că arată că se agăţă cu dinţii de putere şi nu are altă persoană mai competentă să o pună în locul actualului premier. Pentru cetăţeni, nici nu mai vorbesc...
Singura soluţie de a ieşi din această menghină de orgolii şi interese este ca Boc să-şi dea demisia, iar Băsescu să
