Frica şi numai frica ţine lucrurile în mişcare, vinde ziarele, ţine televizorul deschis şi sonorul la maximum. Ea înghesuie oamenii prin autobuze, metrouri şi supermarketuri, ea ne face să ne ascundem când e nevoie de noi sau să atacăm când simţim frica altora.

Tot ea construieşte educaţia unor mulţimi care au implantat din copilărie respectul pentru ceva care din cauza ipocriziei pare să semene cu înţelepciunea, simţul măsurii şi păstrarea politicoasă a distanţei faţă de sentimentul solidarităţii.

Nu din curaj înghit masele pe nemestecate toată avalanşa de oribil de la ştiri, nu din îndrăzneală se privesc aşa pe stradă, nu puterea îi face să îşi vorbească aşa. Să citeşti lista fricilor de care suferă lumea, e aproape echivalentul lecturii unui poem. Lăsând la o parte spaimele comune, care vând atât de bine cosmeticele şi excursiile în Thailanda, am selectat o mică parte a lucrurilor care construiesc lumea noastră şi care o condamnă la o frică infinită.

Teama de acreală, de zgomot, de pisici, de pui, de a fi zgâriat, teama de vânt, de dureri în gât, de englezi sau de lucruri englezeşti, de flori, de oameni, de inundaţii, de infinit, teama de a atinge sau de a fi atins, teama de slăbiciune, de a fi lovit de fulger, teama de stele, de dezordine, de imperfecţiune, de ruină, de fluierături, de aur, de lumina aurolei boreale, de a fi de unul singur, de rachete, gravitaţie, de plimbare, de broaşte, de ace, de cărţi, de nămol, de plante, de mirosul urât al corpului, de tunete şi furtuni cu tunete, de noutate, de carne, de a sta jos, de oglinzi, de celţi, de păr, de zăpadă, de bani sau bogăţie, de culori, de veselie, de trecerea timpului, de mâncare, de furt, teama de a cădea pe scări, de a adormi, de corzi sau de sfori, de a fi singur, de gheaţă şi îngheţ, de sticlă, de valurile mării sau oceanului, de câini, de copaci, de piele, de şcoală