Trei sate au fost scufundate. Crapii giganţi au apărut dintr-o greşeală hidrotehnică. Sursa: VLAD STĂNESCUSursa: VLAD STĂNESCU

1 /.

Crapi de aproape 40 de kile. Somni de un chintal jumate. Şalăi şi ştiuci de un metru lungime. Visul oricărui pescar înrăit. Nu pe Amazon, nici pe Mississippi, Dunăre sau Volga, ci la 40 de kilometri de Bucureşti. Într-o baltă care până acum 20 de ani era doar un bazin de irigaţii. Habitatul perfect pentru monştrii submerşi, care colcăie pe fundul Lacului Săruleşti, a apărut dintr-o eroare hidrotehnică.

Inundarea de către comunişti a patru sate, în vederea realizării canalului Bucureşti-Dunăre, a ajutat la crearea biotopului perfect pentru crapi "capitali", giganţii lacurilor de şes. Un noroc chior a făcut ca lacul să devină celebru.

Cinci cupe mondiale s-au desfăşurat într-un deceniu pe balta din Bărăgan. Săruleştiul a devenit Mecca pescarilor de crap. Mai nou, are şi somni uriaşi.

Satele de pe fundul bălţii

Puţină lume ştie că raiul pescarilor de crap de la Săruleşti, judeţul Călăraşi, a apărut din greşeală. Prima variantă a comuniştilor de a face Bucureştiul port la Dunăre nu a fost canalul de pe Argeş, dintre Olteniţa şi comuna 1 Decembrie. Din 1983 până în ’87, s-a lucrat în paralel pe Valea Mostiştei, dar s-a renunţat pentru că, după ce au inundat mai multe sate, au concluzionat că nu se poate menţine un nivel navigabil constant până la Bucureşti.

Pe fundul actualului Lac Săruleşti se află satele Ciofliceni şi Pavliceni, plus părţi din Săruleşti-sat, Presna şi Sănduliţa. Bazinele create au rămas doar pentru irigaţii. Robert Răduţă, concesionarul lacului, arată cu degetul un tablou şi o fotografie: "E ultima casă din Ciofliceni. În poză e turla bisericii din sat. Apele n-au acoperit-o. Acum vreo zece ani, gheaţa a strâns-o şi s-a dărâmat singură!".