Fiecare, cu cât se cunoaşte mai bine, cu atât îşi poate da seama de valoarea lui reală în comparaţie cu semenii săi. Ţara în care trăim, cu cât o cunoaştem mai bine, cu atât, mai obiectiv, ne putem da seama de valoarea ei în comparaţie cu alte ţări. Un cunoscut proverb spune „brânză bună în burduf de câine".

Despre România, putem afirma, cu tristeţe, că este brânză bună în burduf politic mizerabil. Astfel, voi continua să scriu despre conţinut, căci el este cel care dă valoarea, şi nu despre ambalajul de prezentare, în speranţa că acest ambalaj fiind trecător poate vom avea norocul de a găsi unul care să ne reprezinte într-adevăr valoarea.

În inima ţării se află un loc plin de mister în care se petrec fenomene inexplicabile. Acolo apar sfere de lumină, semne stranii, se aud coruri cântând de nicăieri, apar cristale de cuarţ din nimic, se zăresc siluete formate din eter, se produc vindecări miraculoase etc. Fenomenele petrecute aici de-a lungul timpului atestă existenţa unei puternice amprente energetice rar întâlnită. Locul acesta este cunoscut ca „Templul Ursitelor", „Templul Dorinţelor", „Mănăstirea săpată în stâncă" sau „Templul de la Şinca Veche". De la Şinca Veche pentru că el se află în imediata apropiere a acestei aşezări.

De localitate se leagă şi rădăcinile reprezentantului Şcolii Ardelene, Gheorghe Şincai, personalitate strălucită a culturii româneşti. Marele cărturar născut la Râciu de Câmpie, din Scaunul Mureş, şi-a întors privirea către Şinca Veche şi în 1772 a susţinut înfiinţarea primei şcoli de aici. Această străveche aşezare, străjuită de Munţii Făgăraş şi Munţii Perşani, se află la 45 km de municipiul Braşov şi la 22 km de oraşul Făgăraş. Este o zonă înconjurată de dealuri împădurite cu o vegetaţie abundentă. Aici au fost construite patru biserici din lemn care s-au alăturat uneia din piatră, despre care putem