Fostul primar dezvăluie ce poate munci pe perioada detenţiei şi ce are de gând să facă la ieşirea din Penitenciarul Baia Mare. Odată intrat în Baia Mare, în „duba“ cu deţinuţi şi cu ferestre mult prea sus ca să poţi vedea ceva, fostul primar Cristian Anghel a fost copleşit de emoţii şi de amintiri.

Ce sentimente v-au încercat când aţi ajuns „acasă“?

Cristian Anghel: Într-adevăr, sunt mai acasă decât la Gherla, dar nu acasă în adevăratul sens al cuvântului. Mi-a fost dor să mă întorc la băimărenii mei. În toată perioada de detenţie la Gherla eu nu am văzut Baia Mare decât în imaginile din ziarele locale pe care soţia mea mi le aducea săptămânal. Când am intrat în oraş am început să îmi imaginez tot traseul pe care îl aveam de parcurs până la penitenciar şi nu am greşit nimic în descrierea pe care le-am făcut-o celorlalţi 20 de deţinuţi.

Care au fost cele mai grele momente după 17 martie?

Cristian Anghel: Prima noapte de arest, cea din 17 spre18 martie a fost cea mai grea. De multe ori mi-am pus întrebarea: „ce caut eu aici?“, „de ce sunt aici?“ sau „cât o să stau aici?“. Atunci nici nu puteam să văd lumina zilei pentru că fereastra de la camera în care eram închis nu coincidea cu fereastra de pe hol. Apoi au fost mai multe momente grele pentru mine: când mi-a fost refuzat transferul la Baia Mare, pronunţarea de la Bacău sau cea de la Cluj. Important este că mi-am păstrat echilibrul fizic şi psihic, iar siguranţa mea nu a fost niciodată pusă în pericol.

Are notiţe pentru o carte

Cum e o zi din viaţa deţinutului Cristian Anghel ?

Cristian Anghel: Goarna pentru trezire sună la ora 6.00, atunci când primim şi mâncarea. La Gherla, de la ora 7.20 mergeam la club, unde lucram alături de trei colegi la revista penitenciarului, „Observator“, care apărea lunar. La ora 12.00 primeam masa de prânz, iar activ