I-a dat lampa sa cu carbid pentru prima aventura intr-o pestera. I-a pus in mana primul tratat despre minunile din adancuri. S-a ingrijit personal sa-i cultive pasiunea pentru speologie. Intalnirea cu Emil Racovita a dat sens vietii lui Iosif Viehmann, unul dintre cei mai importanti discipoli ai marelui om de stiinta roman. La 85 de ani, reputatul profesor universitar clujean, o somitate a speologiei romanesti din ultima jumatate de secol, e ultimul martor si marturisitor al marelui naturalist roman Emil Racovita
Intalnirea
O poarta grea, ca de catedrala. Scarile se deschid larg, intr-o imbratisare. In capul lor e o usa pe care isi ia curaj s-o deschida un tanar student la Facultatea de Stiintele Naturii din Cluj. Dincolo de geamul mat al intrarii palpaie o lumina slaba, ca de candela. Baiatul apasa soneria, cum il invatase laborantul de la subsol. Nici un semn. Vocea indatoritoare a laborantului ii repeta intruna sa insiste. Mai suna o data. In spatele geamului mat, se aud cativa pasi. Apoi se zareste o umbra ce creste palpaind, pas cu pas. Creste, tot creste, pana cand acopera geamul. Umbra deschide usa, scartaitul dureaza o vesnicie si, la capatul vesniciei, este Emil Racovita in persoana! Pana se dezmeticeste, tanarul simte pe umar mana grea a profesorului. Il trage inauntru, cu hotararea omului care a taiat in gheata drumul vasului Belgica spre glorie stiintifica, in timpul faimoasei expeditii la Polul Sud, de la inceputul secolului trecut.
- "Cum te cheama, baiete?"
- "Viehmann. Iosif Viehmann, dom' profesor". Se intampla in 1945.
Umbra lui Racovita
E toamna-n Ardeal. Rugina a pornit deja sa arda frunzele pe care octombrie le-a prins gatite inca in verde.
Prof. Iosif Viehmann, omul care stie totul despre viata savantului Racovita Nuante de galben se intind lent peste "betesugurile" strazii Clini
