Scaderea salariilor bugetarilor cu douazeci si cinci la suta a deschis sezonul grevelor de toamna.
Operatiune incitata si de corbii opozitiei. Carlanul PSD, Victor Ponta, a si chemat la oprirea lucrului in ziua in care va fi dezbatuta motiunea de cenzura, pentru a pune presiune pe parlamentarii puterii, ceea ce suna a incitare. Sindicalistii n-ar trebui sa faca politica, nici sa politizeze revendicarile salariale. Greva cea mai curioasa a avut loc la Ministerul Finantelor. Lucru ciudat, functionarii fiscali nu cereau salarii mai mari, ci revenirea la stimulente. Acolo salariile erau fudulie, suplimentele erau temelie. Intru combaterea evaziunii fiscale si aducerea la ordine a datornicilor, a fost imaginat un fond de stimulente, prin retinerea a 15% din diverse surse de colectare. Insa acordarea stimulentelor, in absenta unei grile de performanta profesionala, a ramas la aprecierea sefilor si cu asta s-a deschis usa tuturor abuzurilor imaginabile. Prin jocul stimulentelor, un simplu functionar isi dubla, practic, salariul, iar un director si-l tripla. Cu timpul, eficienta si competenta nici n-au mai contat, recompensati erau functionarii loiali sefilor, executantii docili si, desigur, clientela politica. Forma de remunerare arbitrara, fondul de stimulente nu era inclus in bugetul Ministerului la capitolul cheltuieli cu personalul, era o modalitate de plata netransparenta, pe criterii clientelare. Pe aceste venituri angajatii nu plateau contributii de somaj, iar pana in 2008, nu au platit nici un fel de contributii. Cu timpul, sistemul stimulentelor de la finante a devenit o vaca de muls pentru o multime de oameni care nu aveau nimic de a face, nici cu combaterea evaziunii fiscale, nici cu colectarea banilor de la rau-platnici. Secretare, sefii de birou, directorii, secretarii de stat, expertii, contabilii, soferii, bufetiere, chiar si femei de serviciu, to