În urmă cu aproape opt ani, o veste se răspândea ca fulgerul prin toată ţara: o icoană din comuna giurgiuveană Letca Nouă plângea cu lacrimi de mir. Oameni credincioşi sau doar curioşi au început să se scurgă de prin toate colţurile ţării spre mica localitate din sud, pentru a vedea miracolul petrecut în noiembrie 2002. Unii au crezut, alţii nu. Satul a devenit celebru, dar a rămas la fel de necăjit. Sursa: Andreea Dogar

Autocarele făceau coadă în faţa bisericii, înţesate de pelerini, iar sătenii din Letca Nouă au început să vină la slujbe: dacă înainte preotul făcea o slujbă cu mai puţin de zece oameni, acum biserica e plină în fiecare duminică.

Amintirea „minunilor” de atunci e încă proaspătă în mintea localnicilor. „Au fost minuni. Au venit mulţi copii paralizaţi, muţi. Au venit din toată ţara : Târgu Mureş, Sighetul Maramţiei. Da’ s-a dus, acuma nu mai e. Acu’ auzeam că e una lângă Târgu Mureş: vorbea lumea în tramvai la Bucureşti”, spune Alexandru Lazăr, de 73 de ani, în timp ce îşi mângâie vaca legată cu o funie. „Unii au fost muţi şi le-a venit gură. Alţii nu aveau copii şi acum au venit cu două fete mari”, spune şi Aurica Negru, vecina lui Lazăr.

Minuni multe, sărăcie mare

În faţa lor, o uliţă noroioasă, plină de bălţi, se desprinde din drumul principal ce taie în două Letca Nouă. De-o parte şi de alta se înşiruie case turtite din chirpici, cu varul mâncat pe la colţuri. În multe gospodării se intră direct din drum. Colibele gârbovite, cu acoperişuri sparte şi cu găuri pe post de geamuri nu ar putea să îmbie niciun eventual hoţ.

Case din comuna Letca Nouă

Deşi este numai opt dimineaţa, cârciuma comunei e îmbâcsită de fum de ţigară. Singura masă e ticsită de pahare pline cu un rachiu gălbui. În stânga, un perete al crâşmei este acoperit aproape până sus cu lăzi de bere.