Soluţia la guvernarea Boc nu mai e în parlament, ci în societate.

Multă lume se întreabă astăzi dacă Guvernul Emil Boc va rezista moţiunii de cenzură. Ca şi cum acest guvern ar fi ţinut în viaţă de majoritatea parlamentară, de partidul de guvernământ sau de şeful statului. Mai degrabă, Guvernul Emil Boc este ţinut în viaţă de lipsa unei alternative credibile. Partidele de opoziţie nu reuşesc să se pună de acord nici măcar în privinţa unei viitoare formule guvernamentale, ce să mai vorbim despre program de ieşire din criză. Dar, mai mult decât atât, Guvernul Boc este ţinut în viaţă de lipsa de reacţie a unei societăţi lipsite proiectul în care să creadă.

Traversăm o perioadă de criză profundă, care nu este doar economică. Este una a încrederii în oameni şi instituţii, a managementului public şi privat, a solidarităţii, a aşezării elitelor. Toate acestea au nevoie de răspunsuri din partea societăţii, numai că acestea se lasă prea mult aşteptate. Cu două săptămâni în urmă, Consiliul Investitorilor Străini a dat o palmă Puterii, Opoziţiei şi de fapt întregii societăţi civile, făcând ceea ce de fapt acestea ar fi trebuit să facă: un program articulat de măsuri anticriză. Aţi auzit reacţii? Aţi văzut vreun program alternativ formulat din alte zone ale politicii şi societăţii civile, aţi văzut vreo dezbatere de idei? În august, tragedia de la Maternitatea Giuleşti şoca o ţară întreagă. Aţi văzut elita lumii medicale luând atitudine şi cerând schimbarea din temelii a modului în care e organizat sistemul sanitar din România? De peste două luni, învăţătoarea Cristina Anghel face greva foamei, iar reacţia societăţii, în primul rând a elitei academice, este invizibilă. Doar câteva mitinguri anemice şi gestul de solidaritate al profesoarei Viorica Ioniţe din Fălticeni, care a recurs la aceeaşi formă de protest. Ocazia regrupării societăţii în jurul simbolului rep