La 20 de ani dupa momentul cand ne-am descuiat cugetul si am reinvatat sa vorbim liber am reinventat cenzura. Doar ca de aceasta data nu o impune nimeni, este rezultatul libertatii.
Alegem sa tacem, ca sa nu ne sfasiem intre noi. Poate fi o forma de politete, asadar. Dar nu e decat rezultatul unui sentiment nou, compus din oboseala si teama de-a spune ceva ireparabil, suprapuse constiintei ca avem dreptate. Tacerea e o optiune a celor luminati, oricat de curios ar fi, pentru ca de cele mai multe ori, ne intoarcem spatele si alegem sa ne toleram, scrasnind din dinti.
N-ati bagat de seama ca de foarte multe ori, in miezul unei discutii care n-are legatura cu politica, subiectul vireaza la un moment dat si se ajunge la 5 milioane e prosti care au votat cu Traian Basescu, sau 5 milioane de prosti care erau pe cale sa-l aduca pe SOV la putere?
Intre jurnalisti, lucrurile sunt clare. Daca gasesti parti bune in politica guvernamentala, desigur ca speri sa-ti arunce careva vreun oscior. Daca-l injuri pe Boc, te-au cumparat mogulii. Exclus sa fii obiectiv, e musai ca lauda sau critica sa aiba o explicatie baneasca. Astfel ca este bizar cum in sanul unei meserii care presupune spirit, slujbasii ei devin tot mai incuiati. Sau au fost intotdeauna asa?
Mare poarte a breslei s-a decredibilizat singura, mizand pe faptul ca privitorii sunt tampiti, ignorand simtul comun. Jurnalismul decent isi traieste ultima suflare, e tot mai greu sa rezisti neavand o optiune politica clara, manifestandu-ti simtul critic sau avand taria sa recunosti o fapta buna, indiferent de consecinte.
Dar dincolo de media exista oamenii simpli, carora nu le trec prin minte dregatorii, nu au acces la spagi si-si duc viata punand un pas inaintea celuilalt, cu gandul la ziua de maine. Ei cum au devenit atat de intoleranti?
Dupa zeci de ani de tacer
